Un cantec pus pe repeat zile in sir are o evolutie efemera. Obsesia initiala pentru ritm si versuri se transforma in monotonie, iar daca procesul se repeta insinuant, la exasperare. De cate ori nu ai facut acelasi lucru? Sa dezvolti o mica obsesie ce moare treptat inghitita de autosuficienta te transforma intr-un suferind de monomanie.

Nimic grav, e de parere danezul Ulrik Martin Larsen, care a construit o intreaga cultura utopica in jurul termenului. O colectie de obiecte create prin repetitia aceluiasi proces, ce sfideaza granitele designului si incorporeaza vestimentatia si accesoriile intr-un tot unitar. Ulrik Martin Larsen iubeste moda, dar se opune cu vehementa tendintelor care dispar imediat dupa consum. Asa ca, indrazneste sa le demonteze si sa defineasca cel mai important trend, singurul realmente original: devotamentul, obsesia neconsumata pentru arta.

Lupul Moralist: Lucrezi ca freelancer in designer vestimentar si esti totodata designer de costume, fotograf si ilustrator. Cum ai inceput si care a fost background-ul tau inainte de asta?
Ulrik Martin Larsen: Am 34 de ani si sunt artist. Locuiesc si lucrez in Copenhaga. In vara lui 2008, am absolvit Şcoala Daneza de Design si m-am specializat in design vestimentar. A fost un moment mai mult decat oportun, de atunci am avut privilegiul de a lucra in cele mai diferite medii si am reusit sa imi canalizez aspiratiile artistice si in alte directii. M-a ajutat foarte mult si Fundatia Daneza pentru Arte…Ma simt conectat la fiecare aspect al procesului creativ si incerc sa experimentez cat mai mult. Aceasta sete si curiozitate mi-a deschis ochii mintii si mi-a permis sa imi amplific viziunea de la an la an.
LM: Care este filosofia ta?
UML: Sa gasesc provocari cat mai mari. Cu fiecare proiect, incerc sa asimilez ceva nou si sa fac un pas inainte. Nu ma consider nicidecum un expert in materialele si tehnicile pe care le utilizez, insa e, cu siguranta, polivalenta e un avantaj considerabul.
LM: Beauty is in the eye of the beholder. Esti de acord cu asta?
UML: Sunt complet de acord, poti descoperi frumusetea in orice – suna ca un cliseu, dar este cat se poate de adevarat. Oamenii sunt legati de contrastul dintre ceea ce considera frumos si urat pentru a-si sublinia intentiile, pentru a crea un echilibru. Cred, insa, ca lucrurile care sunt “doar” frumoase nu sunt nici pe de parte la fel de interesante. Avem nevoie de imperfectiuni care sa ne pastreze atentia si interesul nealterate.

LM: Ce te inspira acum?
UML: Conversatiile cotidiene, arta, filmele, literatura, muzica, stiintele, natura, prietenii si toate puntile dintre aceste elemente…
“Avem nevoie de imperfectiuni care sa ne pastreze atentia si interesul nealterate”
LM: Ai lucrat pana acum cu Toklum Shoes, Surplus Wonder, Cross Connection Ballet si Federatia Daneza pentru Industria Textilelor si Confectii. Vorbeste-mi, te rog, despre aceste proiecte.
UML: Am fost foarte norocos sa pot lucra pentru o paleta larga de clienti in ultimul an, si sa ma pot dedica, simultan, proiectelor personale. Am facut costumele pentru Cross Connection Ballet in colaborare cu coregraful Tim Mathiakis, pentru doua noi piese, “Forgetting You Is Like Breathing Water” si “ELOquent”. A fost o experienta incredibila sa lucrez cu dansatorii si coregraful. Incercarea de a gasi un conceLM care sa sustina tema si filosofia piesei si sa permita si libertatea de miscare a dansatorilor a fost cea mai mare provocare. Am fost profund miscat la vizionarea premierei, exista o emotie si o implinire sufleteasca imposibil de redat in a-ti vedea munca intrupata pe scena, in a crea o noua dimensiune a miscarii si o expresivitate irepetabila a costumelor. Am facut, de asemenea, designul pentru Toklum Shoes. Cred ca a fost un mare privilegiu - sa poti concepe imagini si atitudini pentru un alt designer si sa ii autointerpretezi creatia. In ceea ce priveste Federatia Daneza pentru Industria Textilelor si Confectii, am ilustrat un catalog promotional publicat in colaborare cu Targul International de Moda Ciff Copenhaga, editia toamna-iarna 09/10. Mi s-a cerut sa ilustrez doua dintrele tendintele sezonului urmator… A fost distractiv sa pot exprima starea, schema de culori, forma si textura, toate laolalta, unite printr-o singura imagine. Cat despre Surplus Wonder, este un grup de designeri extrem de talentati…au ceva de spus si sunt neinfricati in ceea ce creaza. Am avut onoarea sa expun la Berlin, si am lucrat impreuna pentru un ziar al evenimentului. Sunt un mare fan al lor si sper ca drumurile noastre sa se reintalneasca.


LM: Ce medii de expresie preferi?
UML: Colajul, fotografia… Materiale care se regasesc oriunde in viata de zi cu zi.
LM: Ai participat la competitiile Designers Nest, Createurope, Irma, SynoLMik si ai fost mereu unul dintre finalisti..
UML: Nu sunt tocmai o persoana competitiva, dar imi place sa imi pregatesc portofoliul pentru concursuri, e cea mai buna cale de a-mi trece in revista munca si de a ma asigura ca sunt la zi cu toate. Exista tot felul de conditii pentru a fi acceLMat, astfel ca e o modalitate excelenta de a te slefui sau de a vedea ca nu esti neaparat bun pentru asta. Competitiile sunt intotdeauna o fereastra deschisa, un mediu propice pentru a te face remarcat si a cunoaste designeri din toate colturile lumii.
“Moda este escapism, intr-o anumita masura. Iti comunica personalitatea, dar mai ales ideea de personalitate pe care alegi sa o promovezi”

LM: Monomaniac este unul dintre proiectele tale de referinta. A fost descris ca o reflectie asupra naturii schizofrenice a obiectelor aflate la limita dintre imbracaminte si accesorii. Care a fost conceptul?
UML: Ideea de baza a colectiei Monomaniac este monomania – obsesia pentru un gand sau un fapt si repetarea lui pana la un punct in care devine insuportabil. Conceptul a fost transpus pieselor individuale, care au devenit astfel manifesturi ale obsesiei. Fiecare obiect este creat printr-o singura actiune supusa repetitiei pentru a capata forma. A fost un proces aproape binefacator, m-a ajutat sa imi depasesc obsesiile personale pentru a evolua catre o etapa ulterioara… Intr-un fel curios, am reusit sa elimin multe probleme prin aceasta munca foarte monotona. Piesele imbina sculptura cu imbracamintea si accesoriile – telul meu a fost sa ating o consistenta a detaliilor, o calitate aparte a decoratiunilor, un sens implicit al obiectului…
LM: Intr-un interviu, te-ai referit la Monomaniac ca o expresie a unei culturi utopice. Utopia este adesea asociata cu escapismul..
UML: Moda este escapism, intr-o anumita masura. Iti comunica personalitatea, dar mai ales ideea de personalitate pe care alegi sa o promovezi. Iti ofera posibilitatea de a juca un rol si reflecta o anumita imagine. Monomaniac trimite catre utopic prin recrearea etnografiei unor obiecte apartinand unui trib sau culturi imaginate.
LM: Recurgi intotdeauna la mixuri media, ce materiale predomina in creatia ta?
UML: Sunt foarte deschis cand vine vorba de alegerea materialelor, dar pastrez o preferinta pentru cele comune, din viata de zi cu zi. Imi plac materialele simple si ieftine, pentru ca, scoase din contextul lor obisnuit, pot releva o estetica greu de observat.
LM: Cine alege materialul – tu sau proiectul?
UML: E un proces organic, care se transforma de la un proiect la altul. E adesea dificul sa explic modul de lucru al intuitiei in acele momente, insa, in mintea mea, alegerea materialului si a mediului vine ca o consecinta naturala a conceptului si temei.
“Oamenii pe care ii admir cel mai mult nu sunt sclavii niciunui trend sau miscari din moda sau design. Ei raman dedicati propriilor valori si perceptii. Acesta e cel mai important trend, si singurul original.”
LM: Care e diferenta intre tendintele locale si cele globale in design, moda, arta? Care sunt tendintele locale in Danemarca si care crezi ca sunt cele globale?
UML: E foarte dificil sa facem o distinctie intre local si global in aceasta epoca, in care informatia curge atat de facil si e accesibila oricand. Oamenii pe care ii admir cel mai mult nu sunt sclavii niciunui trend sau miscari din moda sau design, ci raman dedicati propriilor valori si perceptii. Acesta e cel mai important trend, si singurul original.
LM: Designeri favoriti, locuri, oameni?
UML: Matthew Barney si Nick Cave (nu muzicianul), designeri precum Elsa Schiaparelli, Rei Kawakubo, Martin Margiela si Yohji Yamamoto, Berlinul pentru energia sa in stare pura, Londra pentru atitudinea neinfricata si pentru bunii mei prieteni – Rikke Gertsen Constein si Jack Dahl, care m-au motivat intotdeauna sa evoluez si m-au sprijinit mental si spiritual.








