Noi nu stim multe despre Tokyo. Stim mai putine despre Alex Lee. Cele doua nestiinte sunt legate de-o stiinta in latime si-o experienta-n adancime. In latime Tokyo este orasul natal al artistului.
In adancime spatiul se joaca de-a momentul. Momentul nu se lasa surprins decat de cei surprinsi in moment. Oroarea schimbarii permanente in interiorul aceluiasi cerc, cercul imprumutand numele orasului. Un artist inspaimantat. Printre strazi, intre oameni, sub zgarie nori, o multime de multimi inmultite de sunetul ce curge repede ca un rau. Aceste linii drepte, si de nu; is indreptate.
Dar uite cum toate palesc. Armonia incepe cu simetria ce imparte multimea in timpuri noi si vechi ce-mbina intelegerea spontanului cu spontanul intelegerii. Si-atunci oamenii multi nu mai sunt. Norii nu mai sunt zgariati iar simbolul devine realitatea unui cer in care nimicu-si apartine.
Cine-ar fi zis ca piesa lui Flying Lotus cu Thom Yorke – “…And the World Laughs With You” ar putea fi soundtrack-ul minunatului Tokyo?
