Ma uit la lucrarile lui zambind si nu pot sa nu ma gandesc ca Teun Hocks se distreaza de minune cand le realizeaza.

De mai bine de un sfert de secol, personajul lui Hocks, un om naiv si caraghios de varsta mijlocie, e prins intr-o serie de situatii absurde care se pot intampla oricui. Inafara de mine si de tine, bineinteles.

„Personajul asta al tau, mereu stresat, nesigur, uneori obsedat de sine, tu esti?” a fost intrebat. “Nu, nu, eu nu sunt asa”, s-a repezit Hocks sa raspunda. „Evident ca e o parte din mine, dar astea nu sunt autoportrete si ma bucur, pentru ca sper ca sunt mai destept ca el. Nici nu sunt sigur ca e aceeasi persoana. Uneori atit de temator, alteori atat de sigur pe el incat i se pare ca poate impusca stelele de pe cer. Asta cu stelele e una din lucrarile mele preferate, apropo.”

Teun Hocks traieste in Breukelen, Olanda, si preda la Academia de Design din Eindhoven. Fotografiile lui sunt cinematografice ca proces si stare. Intai, isi construieste scenele in studio si le fotografiaza alb-negru. Dupa care le mareste la scara de billboard si le picteaza manual cu vopsea in ulei transparenta.


Personajul lui Hocks se confrunta mereu cu esecul si frustrarea, mereu uimit, debusolat, speriat sau extrem de curios. Scenele il arata prins in capcana, fara solutie. E vanat de pisici, agatat de candelabru, pus in situatia de a face alegeri imposibile. Actele triviale, indeplinite de el, devin eroice, sarcinile marunte devin sisifice. Iti vine pur si simplu sa-l iei in brate. Şi sa razi.












