„Primul meu fum” e fix genul acela de carte care iti da avantul creator numai bun de leapsa de dat pe bloguri. Am achizitionat si citit cartulia cu foamete si fumegand, in cautare de povesti cel putin la fel de inimoase ca in “Prima dezamagire” si “Primii blugi”. Citeşte în continuare

Pentru Doria, o adolescenta marocana, ce traieste impreuna cu mama sa intr-o suburbie din Paris, viata nu a fost prea roz niciodata. Tatal a parasit-o de mai bine de sase luni, cand s-a reintors in Maroc in cautarea unei sotii mai tinere si mai fertile, in timp ce mama, analfabeta si nevorbitoare de franceza, trebuie sa intretina casa din slujba precara de camerista. Citeşte în continuare

Mariajul ofilit al unui bijutier evreu si a unei casnice schioape, refugiati din Budapesta anilor ’30 in Londra, pentru a scapa de invazia nazista, a produs un fruct cel putin atipic. Vivien Kovacs isi traieste copilaria intre peretii apartamentului pricajit ocupat de parinti in Benson Court, un bloc ticsit cu batrani colerici, foste balerine si dame de companie pentru care pasiunea a decedat cu decade in urma. Citeşte în continuare

„3191, A year of mornings” a debutat pe 1 ianuarie 2007 ca o conversatie fotografica zilnica, sub forma de blog, intre doua necunoscute traind la distanta de 3191 de mile. S-a propagat pe durata intregului an, sfarsindu-se pe 31 decembrie si renascand, in 2008, pentru „A year of evenings”.

Un an de dimineti insorite, eterice, cu zapada la ferestre si clatite in bucatarie, curgand lin intr-un an de seri calme, cu vin si papuci calzi, cu familia in jurul bradului de Craciun, cu o felie de prajitura cu migdale in fata. In orele diminetii, acele clipe serene ce preceda agitatia si vacarmul zilei, Maria Alexandra Vettese si Stephanie Congdon Barnes au inceput sa fotografieze si sa imparta momente cu lumea larga. Au inceput cu obiecte asezate la intamplare pe masa din bucatarie si au continuat cu zambetele copiilor, mustatile motanului si lumina fluida a inceputului de zi, postand, zi de zi, cate o fotografie pe paginile lor de Flickr.

Un an mai tarziu s-au nascut “A Year of Mornings” si „A Year of Evenings”, doua colectii de 236 de imagini capturate spontan, fara vreun plan sau vreo discutie prealabila. Intimitatea degajata – haine ravasite in asternuturi, privelistea unei gradini inzapezite de la mansarda, o fata de masa pe care toarce o pisica – se imbina cu similaritatile involuntare in culoare si compozitie ce intervin intre fotografiile celor doua femei. Chiar daca Maria si Stephanie nu s-au intalnit niciodata, puntea dintre ele se autointretine din iubirea lor comuna pentru momentele de serenitate, solitudine si impacare sufleteasca. Povestile lor sfideaza distanta si se tes, dincolo de retina privitorului, in feluri magice si de neuitat.

Citeşte în continuare

Recurenta nu a fost niciodata un fenomen strain scriitorilor. La Jonathan Safran Foer, ea s-a concretizat intr-o neobosita calatorie sufleteasca. Gonind prin nebuloase si explozii de lumina, basculand prin cotloanele cele mai adanci ale constiintei, rezonand la perfectie cu bataile cordului, “Extrem de tare si incredibil de aproape” urmeaza indeaproape volumul-cult “Totul este iluminat”.

Un robot telefonic, o pereche de manusi albe, un set de carti de vizita, o cheie, teancuri intregi de caiete mazgalite, doua palme tatuate cu DA si NU. Tandrete, brutalitate, dragoste si intuneric. Inghitite de mintea nobosita a unui copil, luminate intermitent de tavanul plin de stelute fosforescente al odaii lui.
Citeşte în continuare