Mai ales cand e fabricata din carton si arata asa.
Postat în 20 Aprilie 2010 de Ioana Cristina
Mai ales cand e fabricata din carton si arata asa.
Postat în 20 Aprilie 2010 de Ioana Cristina
“Sunt un jurnal de momente. O carte de imagini, de clipe care ma misca si ma ating. Gravitez in jurul acestei lumi in alb si negru, dar nu uit niciodata sa celebrez culoarea. Traiesc pentru a surprinde fiorul candid al insingurarii de pe chipurile oamenilor, dar respect forta momentului coregrafic. Studiez regulile fotografiei si ilustratiei, dar sunt tentata, de multe ori, sa le ignor si sa actionez dupa propria imagistica.” Citeşte în continuare
Postat în 15 Aprilie 2010 de Ioana Cristina
Aerul static, incarcat de sunetul surd al unei freze cu laser care taie in metal, scotand scantei, iti altereaza auzul pentru cateva minute bune. Iti imaginezi, probabil, ca ne-am propus sa te conducem pe un santier industrial. Nici gand. E doar decorul imaculat, eteric, al salii in care, in fata computerului conectat la un dispozitiv de editat sunetul, Sakurako Shimizu isi desfasoara munca. Sakurako e curator si designer. S-ar putea numi si bijutier, insa munca ei e diferita de „fisa postului” unui producator de accesorii. Inelele, colierele, verighetele care se nasc in atelierul ei sunt reprezentari ale vocii umane, ale sunetelor din natura si din oras, decupate cu laser in argint sau aur masiv. Le poti duce cu tine pretutindeni. Cascatul lenes de dimineata, glasul iubitului, rasul contagios al prieteneilor. Arta nu a mers niciodata atat de departe si atat de aproape, in acelasi timp, de perfectiune.


Lupul Moralist: Inainte de a lucra propriu-zis in domeniul artistic, ai fost consultant in design industrial si specialist in procese de fabricatie. Vorbeste-mi despre background-ul tau in design si despre felul in care experienta de atunci relationeaza cu munca ta curenta.
Sakurako Shimizu: Am urmat Şcoala de Arte SUNY New Paltz, unde mi-am descoperit pasiunea pentru bijuteria conceptuala. Dupa absolvire insa, am constatat ca, in New York, crearea de bijuterii merge mana in mana nu cu arta, ci cu industria. Asa ca am inceput sa lucrez ca si consultant in design industrial si specialist in procese de fabricatie, pentru a ma intretine. Nu am fost cautat niciodata sa abordez productia de linie in privinta bijuteriilor mele, ci mai degraba, sa ma concentrez pe expozitii care sa imi puna in valoare conceptele.
Cel mai puternic m-a influentat, probabil, experienta acumulata la Vertexlist, galerie new media din Williamsburg, Brooklyn pe care o conduc impreuna cu partenerul meu de aproape patru ani. Promovam arta digitala si conceptuala, in cele mai variate forme. Am fost puternic impresionata de un artist care adusese aceste instalatii inspirate de limbajul de programare, media digitala si muzica electronica. Frumusetea artei new media e adesea eliberata de materialitate, de constrangerile fizice ale obiectelor. Descoperisem aceasta cale complet noua de a crea arta, atade de diferita de modelul educational modernist care mi-a fost impus la Şcoala de Arte.
Am inceput sa lucrez la reproducerea limbajului de programare in 2006. Prima piesa era <Jewelry>, o reprezentare a codului HTML folosit pentru a scrie cuvantul “Jewelry” intr-un browser de Internet. Habar nu aveam ca exista un cod atat de complex in spatele paginilor web pe care le acceseam in fiecare zi. Am devenit ulterior tot mai interesata de ideea de a compacta datele virtuale in forme fizice. Un alt exemplu de acest gen e cercelul <HEAD>. Margelele Art-jewelry-idea nu vorbesc despre date, ci despre text, care, de asemenea, nu are materialitate.
Citeşte în continuare
Postat în 14 Aprilie 2010 de Pisica Nemernica
FRONT si OneDay Live prezinta joi, 15 aprilie, de la ora 21, concertul trioului britanic We Have Band. Concertul va avea loc la FRONT/The Ark, iar in deschidere vor canta DuteVino. Citeşte în continuare
Postat în 09 Aprilie 2010 de Pisica Nemernica
Spun astia ca geniul sta in idee, si nu in tehnica, dar ma uit la picturile fotorealiste ale lui Diego Gravinese si nu stiu ce sa zic, baieti. Citeşte în continuare
Postat în 06 Aprilie 2010 de Ioana Cristina
Finlandeza Kako Ueda este autoarea celor mai incredibile si elaborate lucrari realizate integral din decupaje. Cu fiecare proiect, Kako isi exploreaza interesul in elemente organice (insecte, animale si oameni deopotriva) concentrandu-le in forme si pattern-uri precis elaborate.

Postat în 05 Aprilie 2010 de Ioana Cristina
“Timp de aproape opt ani, am avut aceste vise recurente care imi infatisau sfarsitul lumii. Ca si visele, picturile mele reflecta starea de spirit nervoasa, concentrata, a planetei, in incercarea ei de a rezista cat mai mult presiunilor facute de oameni”, spune Amy Casey. Citeşte în continuare
Postat în 03 Aprilie 2010 de Ioana Cristina
Cu rabdarea treci si marea, se spune. Pentru Motoi Yamamoto, viata este un continuu exercitiu de rabdare, o calatorie calma sau o goana tacuta dupa fantome, peste o mare de sare. Dar calatorul a schimbat corabia pentru puteri vizionare, si acum vasleste deasupra labirinturilor albe pe care singur le construieste. Motoi Yamamoto se recomanda ca artist in sare. Trepte, cotloane, campuri de flori de cires si gradini destramate, obiectele muncii sale de Sisif, vorbesc despre aceeasi memorie a vietii de dincolo de moarte.

Postat în 02 Aprilie 2010 de Pisica Nemernica
Am gasit la Andreea o recomandare foarte misto: The Creative Lives. Un proiect documentar care trage cu ochiul la viata artistilor contemporani. Fiecare dintre filmuletele documentare prezinta cum artistii isi creaza lucrarile, dar si ce fac in viata de zi cu zi, ce ii inspira, sau ce i-a ajutat sa ajunga unde sunt. Citeşte în continuare
Postat în 01 Aprilie 2010 de Pisica Nemernica
Big Whiskey and the Groogrux King a fost considerat de Rolling Stone “cel mai greu album de pana acum al trupei, atit din punct de vedere muzical, cat si emotional”. Lansat in vara anului 2009, este cel de-al saptelea album al (suna stupid sa spun trupei, nu?) Dave Matthews Band. Citeşte în continuare
Postat în 30 Martie 2010 de Pisica Nemernica
Ramanem tot in zona punk-art, si tot in Munich, de data asta cu Billy & Hells, a.k.a. Anke Linz and Andreas Oettinger. Indragostiti de fotografie, cei doi s-au cunoscut in 1986 si au inceput sa lucreze impreuna. Au facut primele fotografii intr-un studio din Munich. Citeşte în continuare
Postat în 29 Martie 2010 de Pisica Nemernica
Sunt cunoscute mai mult ca trupa electroclash, dar Melissa, Kiki si Alex, sau Chicks on Speed, s-au intalnit la Academia de Arta din Munich in 1997, cand au fondat un grup multidisciplinar de arta care functiona dupa etica punk. Alex si Melissa pictau impreuna si-si vindeau lucrarile diferitor institutii. Odata au trebuit sa faca un numar mare de lucrari peste noapte si s-au miscat rapid, like chicks on speed. Prima idee care le-a venit cand s-au gandit ce nume sa preia ca artiste. Citeşte în continuare
Postat în 29 Martie 2010 de Ioana Cristina
Alexandra Carr face parte din tanara generatie de fotografi de moda. O tanara generatie spectaculoasa, pentru ca la cei 23 de ani ai sai, Carr si-a atras aprecierea revistelor de profil si a multor modele din industrie.


Fotografiile ei sunt senzuale fara a fi agresive. Carr foloseste decoruri urbane, industriale, strazi linistite din suburbii, conacuri fantomatice, campuri intunecate de flori si acoperisuri parasite, ca fundaluri pentru aparitii feminine imaculate, angelice.
Citeşte în continuare
Postat în 16 Martie 2010 de Ioana Cristina
In incercarea de a promova filmul de scurt metraj la nivel national, SPUNE PE SCURT a ales ca de luna aceasta sa organizeze FABRICA DE SCURT METRAJE. Astfel, Sambata 20 Martie, Fabrica de Scurt Metraje 03 se va tine in Mansarda Carturesti Verona de la orele 20:00. Din aprilie, evenimentul se va desfasura in 7 orase simultan, in locatiile Carturesti: Bucuresti, Brasov, Constanta, Iasi, Cluj, Suceava si Timisoara. Citeşte în continuare
Postat în 15 Martie 2010 de Ioana Cristina
„3191, A year of mornings” a debutat pe 1 ianuarie 2007 ca o conversatie fotografica zilnica, sub forma de blog, intre doua necunoscute traind la distanta de 3191 de mile. S-a propagat pe durata intregului an, sfarsindu-se pe 31 decembrie si renascand, in 2008, pentru „A year of evenings”.

Un an de dimineti insorite, eterice, cu zapada la ferestre si clatite in bucatarie, curgand lin intr-un an de seri calme, cu vin si papuci calzi, cu familia in jurul bradului de Craciun, cu o felie de prajitura cu migdale in fata. In orele diminetii, acele clipe serene ce preceda agitatia si vacarmul zilei, Maria Alexandra Vettese si Stephanie Congdon Barnes au inceput sa fotografieze si sa imparta momente cu lumea larga. Au inceput cu obiecte asezate la intamplare pe masa din bucatarie si au continuat cu zambetele copiilor, mustatile motanului si lumina fluida a inceputului de zi, postand, zi de zi, cate o fotografie pe paginile lor de Flickr.

Un an mai tarziu s-au nascut “A Year of Mornings” si „A Year of Evenings”, doua colectii de 236 de imagini capturate spontan, fara vreun plan sau vreo discutie prealabila. Intimitatea degajata – haine ravasite in asternuturi, privelistea unei gradini inzapezite de la mansarda, o fata de masa pe care toarce o pisica – se imbina cu similaritatile involuntare in culoare si compozitie ce intervin intre fotografiile celor doua femei. Chiar daca Maria si Stephanie nu s-au intalnit niciodata, puntea dintre ele se autointretine din iubirea lor comuna pentru momentele de serenitate, solitudine si impacare sufleteasca. Povestile lor sfideaza distanta si se tes, dincolo de retina privitorului, in feluri magice si de neuitat.


Postat în 09 Martie 2010 de Ioana Cristina
Un cantec pus pe repeat zile in sir are o evolutie efemera. Obsesia initiala pentru ritm si versuri se transforma in monotonie, iar daca procesul se repeta insinuant, la exasperare. De cate ori nu ai facut acelasi lucru? Sa dezvolti o mica obsesie ce moare treptat inghitita de autosuficienta te transforma intr-un suferind de monomanie.

Nimic grav, e de parere danezul Ulrik Martin Larsen, care a construit o intreaga cultura utopica in jurul termenului. O colectie de obiecte create prin repetitia aceluiasi proces, ce sfideaza granitele designului si incorporeaza vestimentatia si accesoriile intr-un tot unitar. Ulrik Martin Larsen iubeste moda, dar se opune cu vehementa tendintelor care dispar imediat dupa consum. Asa ca, indrazneste sa le demonteze si sa defineasca cel mai important trend, singurul realmente original: devotamentul, obsesia neconsumata pentru arta.

Lupul Moralist: Lucrezi ca freelancer in designer vestimentar si esti totodata designer de costume, fotograf si ilustrator. Cum ai inceput si care a fost background-ul tau inainte de asta?
Ulrik Martin Larsen: Am 34 de ani si sunt artist. Locuiesc si lucrez in Copenhaga. In vara lui 2008, am absolvit Şcoala Daneza de Design si m-am specializat in design vestimentar. A fost un moment mai mult decat oportun, de atunci am avut privilegiul de a lucra in cele mai diferite medii si am reusit sa imi canalizez aspiratiile artistice si in alte directii. M-a ajutat foarte mult si Fundatia Daneza pentru Arte…Ma simt conectat la fiecare aspect al procesului creativ si incerc sa experimentez cat mai mult. Aceasta sete si curiozitate mi-a deschis ochii mintii si mi-a permis sa imi amplific viziunea de la an la an.
LM: Care este filosofia ta?
UML: Sa gasesc provocari cat mai mari. Cu fiecare proiect, incerc sa asimilez ceva nou si sa fac un pas inainte. Nu ma consider nicidecum un expert in materialele si tehnicile pe care le utilizez, insa e, cu siguranta, polivalenta e un avantaj considerabul.
Citeşte în continuare
Postat în 03 Martie 2010 de Pisica Nemernica
Ok, ma entuziasmez eu destul de usor, si la fel de usor imi trece, dar demult nu m-a mai prins o muzica in halul asta. De la ultima obsesie cu Can, pe care nu credeam ca o voi putea inlocui cu ceva de la o trupa mai recenta. Dar uite ca: Citeşte în continuare
Postat în 02 Martie 2010 de Ioana Cristina
RIP your heart out, dear, pare ea sa spuna, din fiecare fotografie, din fiecare scancet imprimat pe film. Asa o vad, asa mi-o imaginez pe Alison Brady. Running with scissors from reality.
Was it the blindness that killed her?
“Creez ca sa stimulez dorinte inconstiente, ca sa aduc la suprafata emotii intime, ghidate de o dinamica ce balanseaza intre realitate si fantezie”, spune newyorkeza Alison Brady despre fotografiile ei.
the pain of consience?
or her job?
Citeşte în continuare
Postat în 15 Februarie 2010 de Pisica Nemernica
Nu m-a atras fotografia glamour si fashion niciodata. Deloc-deloc. In nici un fel. Rece, goala, stupida. Mereu la fel. Nu-mi transmite nimic, nu-mi da si mie o emotie ceva. Decat, iata, daca e facuta de Jean-Francois Lepage. Tot rece, dar un rece care-mi zbarleste parul de pe ceafa. Citeşte în continuare
Postat în 15 Februarie 2010 de Ioana Cristina
What else is there? Dupa ce va luati biletul la Cranberries, eu zic sa va ganditi serios si la these fine lads care vor veni all the way straight from Norway la The Mission Dance Weekend. Pe 6-7 august, la plaja Navodari. And it’s their first! Ţineti aproape, revenim cu preturi si tarife curand. Citeşte în continuare
Postat în 15 Februarie 2010 de Ioana Cristina
Hypesteri, we have a dream fulfilled! Mai exact, un comunicat de presa via Events, care zice asa: Trupa Cranberries canta in premiera in Romania, pe 20 iulie. Locatia evenimentului va fi anuntata zilele urmatoare. Citeşte în continuare
Postat în 11 Februarie 2010 de Pisica Nemernica
Love 2 was launched last October and it’s simple, light and smooth. Just as love should be, but never is. Pardon me, ignore melancholic, cheesy mood, caused by too much Air. Maybe I should stop breathing. Citeşte în continuare
Postat în 08 Februarie 2010 de Pisica Nemernica
Cum va tot amenintam, am sarbatorit oficial lansarea Hypestreet in club Mojo, impreuna cu Mono Jacks si Baddies si One Day. Şi cu un public neasteptat de numeros si entuziast. Citeşte în continuare
Postat în 03 Februarie 2010 de Pisica Nemernica
In the park, of course. Parks are most amusing.
Postat în 26 Ianuarie 2010 de Pisica Nemernica
Susanna Majuri s-a nascut in Helsinki, Finlanda, in 1978 si e un fel de Bjork a fotografiei. (Mda, si zisesem ca ma las de comparatii din astea de prost gust.) Citeşte în continuare
Postat în 15 Ianuarie 2010 de Pisica Nemernica
Elena Kalis e fascinata de fotografia subacvatica, asa ca nu e de mirare ca traieste in Bahamas de peste zece ani, desi s-a nascut in Rusia. Obsesia ei pentru apa, pe care o vede ca pe o alta dimensiune, s-a materializat in fotografii minunate. Iar modelul ei preferat e fetita ei, Sascha, care are 10 ani, ca si Alice. You do the math. Citeşte în continuare
Postat în 12 Ianuarie 2010 de Pisica Nemernica
M-am gandit ca poate v-ati saturat de miniaturi, asa ca azi va servesc un artist gigantist. Sau cum e opusul de la miniaturist?
Sam3 vandalizeaza, spre bucuria mea, panouri publicitare. Le face sa aiba un rost. Le face frumoase. S-a nascut in Spania si momentan traieste si lucreaza in Madrid, dar picturile lui murale sunt raspandite prin toata Europa. Şi, spre deosebire de lucrarile lui Slinkachu, cele ale lui Sam nu sunt usor de trecut cu vederea.
Postat în 21 Decembrie 2009 de Pisica Nemernica
Timpul. Ce pierdem. Şi ce tinem minte. Asta e tot ce conteaza pentru Nazif Topçuoğlu. Mereu preocupat de transcendenta oamenilor si a lucrurilor, Nazif incearca sa reconstruiasca “imagini neclare si imperfecte ale unui trecut idealizat.” De aici pana la Proust si Thomas Mann nu mai e decat un pas.
The Red Apple
Topçuoğlu a studiat arhitectura si a inceput sa faca staged photography destul de tarziu in viata, dupa ce a lucrat mult in publicitate. Spune ca are nevoia asta de a controla totul, care i se trage probabil, de la studiile de arhitectura. De aceea, prefera sa insceneze accidente, in loc sa suprinda unele reale.
Sacrifice: The Story of Isaac Citeşte în continuare
Postat în 23 Noiembrie 2009 de Ioana Cristina
swinging softly through my memory, waltzing stormy through my heart. Citeşte în continuare
Postat în 18 Noiembrie 2009 de Pisica Nemernica
SurExpositions 2009 este o expozitie serioasa despre neseriozitate, ce se invarte in jurul propriei axe si a tematicii „Greutatea superficialului, usurinta gravitatiei”. Citeşte în continuare