Proiectul artistei Susan A. Barnett nu este despre tricourile oamenilor fotografiaţi ci, aşa cum ne spune autoarea, despre identitatea celor care le poartă, despre cum se simt ei purtându-le, despre idealurile, plăcerile şi neplăcerile, preferinţele politice sau incantaţiile personale. Citeşte în continuare

1961. La vârsta de 20 de ani, Bob Zimmerman își renega atât originea evreiască, precum și ascendența burgheză, inventându-și o identitate boemă, stăpânit de imboldul de a cuceri lumea prin muzica sa. Citeşte în continuare

Style icon-urile nu mor niciodată. Nici dacă trecerea anilor le umbreşte chipul, le brăzdează tenul sau le aspreşte vocea. Françoise Hardy s-a născut în Parisul anilor ’40, fiind contemporană cu Jane Birkin, Serge Gainsbourg sau Marianne Faithfull. Citeşte în continuare

Haga. Porțiunea determinată în spațiu, unde clădirile sunt un adevărat carnaval arhitectural iar sculpturile care populează strazile, un real deliciu vizual. Citeşte în continuare

Natan Dvir a crescut în Israel, unde şi-a petrecut şi cea mai mare parte a carierei sale fotografice de până acum. Totuşi, înainte de seria Eighteen, nu cunoştea sau înţelegea cu adevărat minoritatea arabă din ţara sa, care reprezintă o cincime din numărul total de locuitori. Citeşte în continuare

Puternic, vibrant, întunecat, seducător, intimidant. Doar câteva atribute care ar putea descrie orice lucrare a lui Brian Viveros. Lucrările lui sunt supra-femei. Ireale, războinice, suferinde. A creat o nouă specie feminină încărcată cu sexualitate dar dezbrăcată de orice urmă de gingăşie. Citeşte în continuare

Patru instalaţii de artă digitală ale unor artişti francezi, bucate franţuzeşti de la Ici et Là, un târg de design şi de accesorii marca Dan Pierşinaru şi o oră jumatate de scurtmetraje pe care nu le-aţi mai văzut până acum, acestea sunt doar câteva din surprizele care vă aşteaptă la Noaptea Institutelor pe Dacia 77 la Institutul Francez, pe 25 iunie de la 17 la 2 dimineaţa. Citeşte în continuare

Trupa Stone Temple Pilots a revenit pe piaţa muzicală după o pauză de 10 ani cu un album selftitled, pe care l-a lansat pe 25 mai. Citeşte în continuare

Răsfoiam azi arhiva personală și am dat de un post despre o super trupă și mi-am zis că ar fi de bun simț să împart. So here goes: Citeşte în continuare

Jeremy Geddes îşi petrece zilele vopsind pânze şi podele de lemn, cu mici pauze pentru cântat la chitară şi cafea cu lapte. Când se ocupă cu cea dintâi activitate, desenează cosmonauţi alb şi roşii în cădere liberă din nişte ceruri roz-purpurii-caramelizate ce nu par trasate cu bidineaua, ci împuşcate cu aparatul foto.

Citeşte în continuare

Universul creat de Bicicleta sem Freio e populat în principal de gagici frumoase cu părul roz verde, curbele lor năucitoare şi mijloacele lor de transport pe două roţi. Citeşte în continuare

Aceasta este fotografia făcută cu cea mai lungă expunere din lume. Arată ca o scenă dintr-un vis pentru că a surprins fiecare fază a soarelui deasupra podului suspendat din Bristol, de-a lungul unei perioade de şase luni. Şi pentru asta n-a fost nevoie decât de conservă goală cu o deschidere de 0.25mm pe post de stenopă şi o singură coală de hârtie fotografică. Citeşte în continuare

Mai exact, vineri, 21 mai, la fosta bază militară de lângă Urziceni, la 45 km de Bucureşti. Până pe 23 mai, veţi putea asculta peste 200 artişti ce vor performa pe 14 scene. Şi dacă tot vorbim în cifre, mai găsiţi acolo peste 15o de negustori cu produse handmade, festival de film cu 100 titluri româneşti, perimetru de joacă cu 12 tipuri de distracţii, 16 baruri, 90 de barmani, 20 de bucătari, camping pentru 2.000 corturi, 4.000 locuri de parcare şi 3 zone pentru mâncare. Citeşte în continuare

Nu mai am aer să vă spun că Menomena, cei de care vă ziceam acum câteva luni, o să lanseze album nou pe 27 iulie, după trei ani de aşteptare. Se cheamă Mines. Am înnebunit când am aflat de dimineaţă şi nu-mi mai revin. Ai zice că nu pot să facă ceva şi mai bun decât au făcut deja, dar ei nu ştiu s-o ia în jos. Se dezvoltă în toate direcţiile, ca o caracatiţă în creierul tău. Cu şi mai mult saxofon, mai mult pian, versuri sclipitoare şi tobele alea puternice care te transformă într-un iepuraş blocat în faţa farurilor. Oamenii ăştia chiar vor să creeze un sound nou, ceea ce e al dracului de greu. Şi reuşesc. Citeşte în continuare