No offence. Sau…offence. Dar cum se face ca specia asta se tot perpetueaza? Adica politehnistii actually reusesc sa puna mana pe o femeie ce duce regnul mai departe.

Intercalarile mele cu politehnistii, dese si nedorite, au inceput undeva prin facultate, cand trebuia sa mai impart liftul cu unii dintre ei.

“Urme” lasate de politehnisti in lift:

“fetele de la 6 fac……”- diverse actiuni, de altfel normale intr-un proces de reproducere, dar pe care majoritatea celor din aceasta minunata facultate nu le experimenteaza.

“074….. suna-ma pentru un upgrade”- mda- sunt convinsa ca ai primit zeci de telefoane de la fete avide pentru cunostintele tale in domeniu. Oricare ar fi ala.

Desene vadit obscene, cu dedicatie pentru Marioara, Maricica, sau alte nefericite care nu au stiut sa identifice din timp specimenul.

Identificare:

Ştim cu totii ca politehnistul autentic isi face veacul in Regie. De aceea ocolim mediul lui natural si ne desfasuram in alte locuri. Dar in ultima vreme, din ce in ce mai multi reprezentanti se aventureaza in locuri neexplorate de predecesorii lor. Asa ca este mai mult decat recomandat sa avem cateva repere pentru a-i identifica.

Circula in grupuri de trei-cinci. Interdependenta e vadita. Ramas de unul singur, e ca un catel abandonat ce sta sa muste orice il atinge.

Poarta tricouri cu mesaje “vibrante” gen: “Eroare”, “I’m out of order”.

Te bate pe umar si te intreaba “Cine canta melodia asta?”.

Pe hiturile arhicunoscute se dezlantuie ca sa arate ca stie si el muzica.

Trage bere dupa bere pana prinde curaj sa vina sa-ti vorbeasca. De aici incolo doar el intelege ce spune.

Cand nici el nu mai intelege ce se intampla se spijina de bar sau boxa, impreuna cu amicii de sticla si zambeste cu subinteles.

Cand muzica s-a oprit, bodyguarzii escorteaza grupul terorist trist spre iesire. De acolo pana la metrou….e cale lunga.

Portretul robot nu e inca complet, asa ca feel free…