Well…and it ended. Şi-n urechea dreapta inca-mi mai bubuie niste basi. Şi niste voci gajaite. Iata ca a trecut si Sonisphere pe la noi si nu, nu ne-a displacut deloc.

Intr-o  aproape ordine cronologica, vineri a fost seara Manowar. Asta si pentru ca am ratat ca nesimtita Volbeat si Paradise Lost. Am inteles ca acesta a fost si momentul in care sonorizarea a incetat sa mai fie proasta. Well-lucky me!. Oricum, a tinut Joey un discurs in limba romana de o claritate si o acuratete, de cu siguranta jumatate din public nu ar fi putut sa repete (mai ales la acea ora). Iar “Carpato-Danubiano- Pontic”-wtf !!! De ce au fost Accept cap de afis nu am inteles.

A doua zi am ajuns constiincioasa la o ora rezonabila (credeam eu) pentru ca era timpul pentru “The Big Four” (and this is the screaming part) Anthrax, Megadeath, Slayer si Metallica. Se pare insa ca ora nu era chiar asa rezonabila pentru ca am vazut cea mai lunga coada din viata mea.  Mai ceva ca la carne pe vremea raposatului se ingramadise lumea sa vada Metallica.  Mentionez doar trupa lui Hetfield pentru ca majoritatea multimii pentru asta venise. Pana la ora 21.00 insa, Megadeath a rupt, iar  Slayer – genial. Mi-a parut rau ca nu m-am introdus intr-un pogo mic, dar acum ma felicit pentru momentul de luciditate. Iar de Metallica, ce sens are sa mai vorbesc? Sa spun ca a fost mega-show? Voce-piese-efecte pirotehnice? A fost totusi (ca-s carcotasa) un mic moment de artificii de-am crezut ca-s la Zilele Ciorogarlei.(Exagerare voita..da.știu.știu!!)

Şi a treia zi – care pana la lasarea serii a insemnat “sfaraiala in tigaie” si “fierbere in suc propriu”. Recunosc ca am ratat Luna Amara si ca Anathema nu m-a facut sa uit de nesimtitul soare care se tot baga in ochii mei. Stone Sour insa au fost o surpriza foarte placuta si Alice in Chains parca putea mai mult.

Şi apoi s-a dezlantuit purgatoriul. Ce lumini, ce voce, ce minunatie. Brusc n-a mai existat nimic decat un mega-concert, decat un piroman nebun intr-o barca pneumatica, purtat de multime. Şi-au dat foc pe scena, au suflat flacari prin masti, au fost si sentimentali pe “Frühling in Paris”, au dat si cu confetti si spuma. Şi a urmat bis-ul cu “”Sonne” si “Ich Will” si momentul in care Flake s-a plimbat cu barca fluturand steagul Romaniei cu simbolul Rammstein pe el. Iar la final au ingenunchiat. Ei!

The Good:

-       Manowar, The Big Four, Stone Sour, Rammstein

-       Carpato-Danubiano-Pontic

-       Lumea chill, ne-pusa pe scandal.

-       Oferta de alcool

-       Cozi mici la jetoane

The  Bad:

-       o singura intrare mica si inghesuita

-       fara bratari? Really? Oamenii mai si ies. Sistemul intri si mori aici nu bun!

-       BGS? Iar?

-       Problema : daca vin minim 20.000 de oameni pe zi, timp de trei zile intr-un loc in care te hidratezi cu bere, de cate bude avem nevoie? (Toaleta/buda/WC/ gaura in pamant/ loc la gard cu perdeluta-n fata, etc)

- Mici! Mici! Mici- un parfum care se imprima in par, haine si chiar piele la un moment dat. Si cand dai din cap pe Metallica, aroma deosebita se repeta, iar si iar.

The Pain

-       in gat,

-       dupa gat,

-       de cap

-       de stomac

-       si de inima (Rammstein..come back!)

Pe aceeași temă: