A doua zi de petrecere indie/electro in Control mi-a depasit orice asteptari. Cele trei trupe care s-au dezlantuit pe scena in forme la fel de diferite precum genurile lor muzicale au umplut clubul cu energie.
Energie care nu s-a disipat usor in publicul destul de restrans. Asa ca voi, cei care ati ales sa petreceti altfel seara de vineri, ati pierdut un show pe cinste. Sa nu se mai repete!
David a ajuns in Control pe la orele zece trecute fix, inarmat cu alte pachete de servetele, cu tigari, o cafea si parerile-i specifice despre designeri. Pur si simplu nu intelege moda. Eu imi aveam alcoolul si tutunul (sa nu faceti asa, copii!) si nu prea intelegeam de ce era atat de putina lume. Nu ca as avea o placere ascunsa pentru multimi si imbulzeala, dar e complet neplacut sa simti aerul conditionat sufland prin golurile din public.
Trupa care a deschis seara a fost low-fi, niste italieni nu prea veseli si cu o pasiune pentru negru. David zicea ca sunt emo, eu credeam ca emo a apus demult lasand loc pentru hipstareala. Presupun ca adevarul e dincolo de noi. In orice caz, pe mine m-au surpins in mai multe feluri. In primul rand nu ma asteptam la asemenea gen de muzica in cadrul festvalului, un amestec de EBM si punk rock cu tente intunecate, deosebit de dansabil. Apoi, erau momente in care solistul, unul dintre gemenii trupei, parea un Brian Molko europenizat si ratacit in muzica electro. Celalalt geaman m-a surpins prin ceea ce facea cu chitara si, de fapt, trupa a sunat cel mai bine cand bassul si chitara aveau forta maxima. Recunosc ca nu m-a impresionat sintetizatorrul de ritm, uneori bataile lui erau putin iritante si tanjeam sa fie folosit setul de tobe care astepta in spatele scenei. Low-fi au fost tacuti, n-au avut prea multe piese si pe scena nu era nimic de vazut. In schimb, muzica era antrenanta si tot ce a lipsit cu adevarat a fost un public mai numeros.
Ei, si apoi au venit The Amsterdams. Mai mare diferenta nu putea sa fie intre trupe. Colorati si voiosi, vorbareti si zambareti, baietii au umplut scena cu tot felul de instrumente, precum clape, chitare, variate tamburine, un set de maracas si un ou zornaitor. Au inceput sa le acordeze si fara sa imi dau seama s-au pornit sa cante cu un lung intro al carui efect a fost precum cel al unui preludiu. Muzica lor e diferita. Au fost cam zece piese, majoritatea de pe Electromagnetica, iar acest album mie imi pare unic si nu numai pentru muzica romaneasca. Zic asta pentru ca tinta lor pare a fi Marea Britanie si chiar si din trupele britanice nu gasesc cu care sa ii aseman. Sunt o placere chiar si numai daca ii privesti cum se agita pe scena, parca se joaca facand muzica cu un riff aici, o clapa colea, un zdranganit mai incolo si cateva pedale apasate printre toate. Probabil acesta e si motivul pentru care sunt prezentati ca o trupa de happycore, din simpla asociere a cuvantului happy cu ghidusia muzicii lor. Apoi este exotismul de care dau dovada si la care contribuie sunetele de maracas si tamburine. The Amsterdams au cantat de parca tocmai s-ar fi intors dintr-o lunga vacanta prin fostele colonii britanice, aducand cu ei ritmuri caraibiene si multa buna dispozitie. Nu e de mirare ca la final toata lumea voia un bis.
Bis pe care nu l-am primit pentru ca pe scena au venit The Static Age, intarziati, grabiti, nervosi, cu toate problemele adunate intr-o seara. Microfonul aluneca, acordarile erau dificile, sonorizarea nesatisfacatoare, prizele, pedalele, toate erau neascultatoare, culminand cu ruperea pedalei de la toba mare. Altfel, muzica si prezenta scenica au fost bune, chit ca venite din punk rock-ul american tipic. Orice ar zice ei, n-am vazut nicio influenta din The Cure, nimic in Kate Bush ori Magnetic Fields. N-as putea sa le deosebesc piesele, dar pot sa recunosc ca sunt perfecte pentru dansat si pentru putin head banging. Iar in jurul orei 1 asta a fost exact ce trebuia.
Seara de vineri la Alt.Ctrl Fest a fost pe de-a-ntregul exact ce trebuia cu o combinatie de trupe pe care nimeni n-ar fi trebuit sa o rateze. Nu uitati, diseara ne delectam cu Ben Frost si muzica lui venita din deplina libertate experimentala.
Foto & Video D…aaap-ciu!…vid Burlacu
