In X-Men First Class istoria, asemenea personajelor principale, sufera mutatii pentru a se construi o varianta alternativa a ei.
Criza rachetelor din Cuba reprezinta un pretext convenabil si plauzibil – pe cat de plauzibile pot fi lucrurile in universul benzilor desenate – pentru a plasa inceputul relatiei dintre Profesorul X si Magneto, cei doi lideri ai mutantilor.
Realizatorii seriei X-Men, spre deosebire de, sa zicem, cei ai seriilor Piratii din Caraibe sau Shrek au pus stop sagai la a 3-a parte, dandu-si probabil seama ca nu e cazul sa exploateze superficialitatea unei povesti si cu atat mai putin rabdarea si toleranta publicului. Iar acolo unde nu e loc de sequel, solutia creativa se gaseste si se numeste prequel.
Cel mai mare atu al acestui film este interpretarea actorilor, la care se adauga multa actiune, zgomot si o portie sanatoasa de high-tech pentru a oferi entertainment reusit, cu un scor ridicat pe scala de calitate a blockbusterelor. Filmul incepe cu aceeasi secventa ca primul film din seria X-Men, in care Erik Lehnsherr descopera ca poate controla metale cu ajutorul mintii. Sub “indrumarea” diabolica a unui profesor nazist, este educat sa isi manifeste puterea avand ca declansator mania si durerea. Intr-o alta parte a lumii, mai linistita si intr-un mediu elitist, Charles Xavier pleaca din castelul in care a copilarit la Oxford, unde devine doctorand in mutatii genetice. Un agent FBI si Sebastian Shaw, “creatorul” din lagarul nazist al lui Erik, inamicul mutant numarul 1 al lumii ii aduc impreuna pe viitorii Profesor X si Magneto. Astfel, aflam cum Raven a devenit Mystique, cum a renuntat la Charles si l-a ales pe Erik, cum Hank a devenit albastru, si pe alocuri, cum se presupune ca a fost declansata si oprita criza rachetelor din Cuba.
James McAvoy (Atonement, The Last King of Scotland, Wanted) si Michael Fassbender (300, Inglorious Basterds, Jane Eyre-2011) sunt actori care au in filmografii atat filme artistice, cat si de actiune, iar toate calitatile lor de la cele care vin de la sine – dau foarte bine pe ecran – pana la articulatiile vocii si mimica i-au recomandat pentru a fi predecesorii potriviti ai actorilor Patrick Stewart si Sir Ian McKellen, tocmai pentru ca au personalitati actoricesti atat de puternice, incat interpretarile le apartin in totalitate, fara a neglija autencitatea povestii. Jennifer Lawrence, nominalizata anul acesta la Oscar, o interpreteaza pe Mystique cu subtilitate si profunzime si reuseste sa ii imprime personajului o complexitate ce fascineaza. January Jones isi etaleaza din nou feminitatea cu un plus de raceala, asa cum ne-a obisnuit si in Mad Men si asa cum cred ca este singurul ei mod de a “juca”, si corpul extraordinar in diverse outfituri ciudate, dar pentru care scenaristii gasesc justificari rezonabile.
Dupa un final de trilogie ratat si un prequel care a reusit sa gay-izeze unul dintre cele mai puternice personaje masculine din comic books, dupa protestele fanilor puristi, X-Men First Class reuseste, datorita regizorului Matthew Vaughn (Layer Cake, Stardust, Kick Ass) sa imbine fantasticul cu realitatea, in mod natural si placut. Imaginile de arhiva ale presedintelui John F. Kennedy desi alaturate unor secvente in care directiile rachetelor sunt schimbate doar cu ajutorul gandurilor mutantilot nu par in plus. Tocmai pentru ca efectele speciale nu sunt agresive, ci reprezinta doar un instrument pentru a sustine povestea. Cel mai probabil X-Men First Class nu va face istorie cinematografica, asa cum Criza din Cuba a oprit lumea in loc pentru o zi, dar cu siguranta va fi in topul celor mai bune filme din serie si din aceasta vara.
articol realizat in parteneriat cu www.sarutaridecinema.ro
