Timp de noua ani Travka ne-a cantat pe scene mici si cu scop restrans, mizand pe energia povestilor din melodii. Aseara, in The Silver Church, trupa a marcat o noua etapa in existenta ei: una mai energica, mai spectaculoasa, mai dornica de atentie.
Intai de toate, ma bucura revenirea lor. A trecut cam jumatate de an de la concertul lor anterior tot din Silver Church. Acum au lansat piesa „Iubire“ care nu e noua, dar pe care au imbracat-o intr-o poveste si au trimis-o la radio. Povestea ei este mentionata mult prea mult, cred eu, pentru cat de puerila e. O gasesc a fi mai degraba jenanta, o scrisoare redactata la betie si expediata in lipsa unui consimtamant al ratiunii ori vreunui simt estetic, astfel incat n-am sa va indemn sa o citit pe situl lor, travka.ro. Daca voi vreti, n-aveti decat. Tot acolo gasiti si piesa, la randul ei departe de a fi exemplara pentru repertoriul lor. Dar e simpatica si diferita de ce au facut pana acum, stand bine doar langa „Fetele-n luna“.
Ce ma bucura cu adevarat e felul in care au revenit: cu forte noi si parca avand o noua destinatie. Pe scena care arata grozav luminata, cu un sunet de cateva ori mai puternic decat ne-au obisnuit, Travka ni s-a infatisat revigorata. In momentele de liniste, boxele vibrau si aveau acel suier al unei amplificari de care baietelul Macaulay Culkin in videoclipul Black or White ar fi fost mandru. Astfel, tobele si basul au fost, in comparatie cu cele din mai vechea si mai domoala Travka, injectate cu steroizi. Dar in comparatie cu un concert de metal sonorizarea de aseara poate sta mandra. Iar daca acest puseu de energie sonora s-a observat si pentru vocea lui George, pe care rar am auzit-o atat de clar, nu pot spune acelasi lucru si de chitare. Acestea doar in solouri au stralucit, in rest pierzandu-se in forta celorlalte instrumente.
Concertul acesta reprezinta o schimbare si nu sunt totusi sigur ca mi-a placut in intregime. Pe de o parte pentru ca e in natura mea sa fiu rezilient fata de schimbari si nu vad ce era in neregula cu concertele modeste de dinainte. Cel putin publicul era si pe atunci la fel de entuziasmat ca aseara. Pe de alta parte, schimbarea e doar una partiala, caci specacolul de lumini si sonorizarea sunt doar o frantura din concert. Importante cu adevarat sunt piesele, adica ceea ce publicul a apreciat mereu la ei. Si piesele interpretate aseara au fost multe in cele peste 100 de minute de concert. Au fost piese de pe „Corabia nebunilor“, incepand cu „Zgarba“ si terminand in bis cu „Corabia nebunilor“. Au fost la fel de multe piese de pe „Vreau sa simt Praga“ si piese din afara albumelor, precum „Atentie, atentie“, „Fetele-n luna“ si desigur, „Iubire“. Toate au fost cantate alaturi de public, dar nu toate au sunat asa cum ar trebui. In timp ce piese mai alerte ca „Urban violent” sau „90″ au sunat mai bine ca de obicei, cele mai lente au fost distorsionate de noul ansamblu si nu mi-a placut cum a sunat live „Iubire“ si nu mi-a placut piesa – aceeea – cu – acordeonul – pe – care – o – canta – mereu – dar – nu – stiu – cum – se – numeste si nici „Nimic de pe frontul de est“, ori Travka trebuie sa revina intr-o stare de echilibru, iar schimbarea de fatada trebuie compensata cu o schimbare a repertoriului. Pentru galagie si spectacol nu se preteaza toate piesele lor. Si aici vine partea cea mai placuta a concertului de aseara: ne-au delectat cu o piesa noua mai tare, mai trippy, mai inchegata decat tot ce au facut pana acum. Pot doar sa sper ca e doar una din altele ce vor alcatui curand un nou album. Si ca pe acel nou album il vor promova pe scene mari pe care le pot acum inunda si cu sunet si cu lumini, nu doar cu public.
Nu in ultimul rand, publicul a fost grozav. Nu la fel de numeros ca la Amorphis cu o zi in urma, dar mult mai energic, mult mai receptiv, cantand, dansand si scandand bisuri. Iar daca publicul e asa extaziat, atunci e clar ca Travka face treaba buna in continuare.
Foto: David Burlacu
