Cine nu a ales sa vada tiganiada de la Balkanik cu siguranta i-au ales pe The MOOoD si Traum (pentru cei cei ce stiau sa se astepte la asta) sa le incante inceputul de weekend. Asa ca, pentru un concert ce ar umple la refuz o sala, Controlul s-a umplut, dar fara varf, a imbratisat ieri hipsteri, baieti si fete de liceu, mai multe fete, si amatori de muzica rock care au asistat la un show unde scena a fost cam mica, proiectiile insesizabile, sonorizaria nu chiar excelenta si lumini de disco.
What could be more beautiful than a dick of peace? Nimic, daca m-ai intreba pe mine. Asa a intrat Gigi, chitaristul Traum pe Scena Control: purtand un tricou cu p.la pacii. Pentru un band care trebuia sa cante in deschidere, Traum au reusit sa stea indeajuns de mult pe scena incat muzica sa fie mai greu de digerat fara ceva alcool. Desi baietii mi-au lasat o impresie de Sex Pistols pe trip Hipster, prima parte a concertului a fost chiar ok. Oamenii se imprieteneau frumos cu toate notele, si sunetele electrice noi, aplaudau si beau bere. Farmecul s-a pierdut totusi dupa ce Scena de la Control s-a suparat pe ei. Spatiul prietenesc s-a pierdut dupa mici probleme tehnice, jocuri copilaresti de microfonie si lumini care au inceput sa alerge prin sala ludic, haotic si sinistru. Dar chiar dupa toate toate acestea, Publicul a aplaudat, unii au tipat putin, poate pentru a derula pe repede inainte momentul cand The MOOoD urmau sa intre pe scena.
Atmosfera cand The MOOoD se pregateau sa cante: fete care tipau, sareau, si jonglau usor cu parul, lucruri frumoase de privit intr-adevar, dar baietii care tipau numele fiecarui tip din band? Asta cumva e sinistru. Ma intreb daca Marius Moise nu are cosmaruri noaptea in care baieti cu priviri disperate si transpirati de extaz tipa numele lui, intr-o algomeratie de oameni, dintre care doua treimi sunt fete. Am transpirat fum, energie, muzica si extaz cand baietii au dat tonul la cantat, dar mai ales cand am auzit vocea. Vibe-ul trimis spre oameni a fost demential: am ridicat toti mainile sus si am tinut ritmul, am cantat la microfon versurile, am dansat, si ne-a placut ca am devenit un intreg, ca si formatie. Spre deosebire de Traum, The MOOoD s-au jucat foarte frumos cu scena, desi nici pentru ei luminile nu au fost dintre cele mai pasnice. Dar cand ceva e prea frumos sa fie adevarat, atunci nu e adevarat. Toata euforia asta frumoasa am pierdut-o in public; am incercat sa o mai gasesc, dar cred ca cineva a dat-o afara sub pretextul ca a intrat fara bilet. Pustoaice care tipau dement, in ureche, nu te mai lasau sa te bucuri de muzica, baieti care faceau entuziasmati un fel de pogo printre fetele cu fuste dragute, se transformau in animale, dar nimic din toate astea nu poate fi mai ingrozitor decat momentul cand The MOOoD au iesit de pe scena. Sigur, fiecare formatie isi merita publicul, dar de ce nu a avut nimeni curaj sa iasa din sala cand sunetul acela abominant de sinistru de chitara prelugint a devinit insuportabil. Nimeni nu ar trebui sa suporte asa ceva, indiferent de genialitatea muzicala a unui band. Nu am mai asistat la bis, pentru ca urechile imi sangerau profund din cauza acelui experiment esuat de sunet. Ma asteptam sa intre cineva pe scena sa dea Unplug, dar era doar in imaginatia mea asta. Ma uitam in jur la fete care isi acopera urechile, si totusi zambesc in asteptarea lui Marius.
Pai, acum am inteles, pentru niste baieti care ar putea pleca acasa dupa un concert de genu cu orice fata, sau orice baiat de acolo, cum sunt The MOOoD, nimeni nu ii putea dezamagi. Si aici se pierde simtul oamenilor in societate pentru muzica buna, care te gadila la ureche dupa un bas sau un rift de chitara, si nu iti provoaca durere.
Foto: David Burlacu
