Sa ma ierte regina dar supusii sunt cretini. Sunt in al doilea rand la concert. In fata mea 2 bautori de bere calda urineaza intr-un pahar si-l golesc in fata scenei. De cateva ori. Si ma cuprinde simtul cetatenesc sa-i trimiti fix in Elizabeta. Partea mea rationala ma trage de maneca si ma forteaza sa analizez atent. Da ma, ii iei la bataie si pe urma te iau pe tine la bataie baietii de la securitate. 1 – 0 Anglia – Romania. Meciul continua.
Minutul 89. Englezii ataca. Ian Brown ia steagul St. George tinut de indivizi. Il strange in maini. Se uita in public si zambeste. Il arunca pe jos. Il scuipa si-l calca in pivioare. 1 – 1 autogol Anglia. God Save The Queen!
Nu sunt in masura sa judec gestul lui Ian Brown. N-am ce idee pertinenta sa emit asfel incat sa ma pozitionez in vreun fel. Tot ce pot sa spun e ca nu-mi plac oamenii care scuipa.
Evenimentul a fost bun. Suie Paparude s-a urcat pe scena in jur de ora 9:30. Au cantat mult dar au si reusit sa incalzeasca publicul pentru Ian Brown. Ne-au amenintat de vreo 3 ori cu ultima piesa.
Ian Brown s-a comportat pe masura. A cantat toate piesele pe care le asteptau fanii si in afara de o scurta intrerupere pe la mijlocul concertului (o neintelegere probabil) totul a decurs bine.
Am auzit Love like a fountain, Set my baby free, Golden gaze, Dolphins were monkeys, F.E.A.R., Longsight M13, Time is my everything, Sister rose, Save us, Stellify, Crowning of the poor, Just like you, Own brain, si cu James Lavelle: Be there si Reign.
UNKLE Sounds a incheiat o seara excelenta la Arenele Romane.
