Pe Raluca o stiti cel mai bine din Control. M-am intalnit cu ea la concert aseara si prin diverse metode pe persuasiune am convins-o sa scrie recenzia pentru lansarea OOo. Imi place ce-a iesit. Daca-l scriam eu, sigur imi luam suturi. And without further ado, Raluca Radu!
Seara lansarii primului album The MOOoD se deschidea , la ora anuntata (!), de trupa Monro, proaspat mutata din Chisinau in Bucuresti. Cu un sound de rock alternativ cat se poate de bine lucrat si melodios, baietii nu reusesc sa “agite” publicul care pare sa fii venit cu un singur scop : “OOo”
Cea de-a doua trupa-prietena invitata sa concerteze la acest eveniment, Les Elephants Bizarres dovedesc ca stiu sa faca show si ca-s pe val, dar nu inceteaza sa le aminteasca celor din sala motivul pentru care s-au adunat la Silver Church ( sa tot fi fost vreo 500-600): “OOo”
Eu, ca si majoritatea oamenilor din sala, venisem sa fredonez refrenele atat de cunoscute ale trupei, sa ii sustin la lansarea primului lor album si sa ma mai incarc cu o portie de energie dementiala specifica live-urilor The MOOoD.
Chiar nu cred ca se astepta cineva la o asemenea desfasurare de forte si idei. Atitudinea de rock stars si soundul brit-indie perfectionat (lucru pe care n-au ezitat sa-l recunoasca nici carcotasii scenei alternative romanesti) sunt completate de data aceasta de un show bine regizat. O seara plina de dinamism si surprize: proiectia din deschidere montata intr-un stil haios pentru a prezenta istoria trupei, aparitia neastptata a unui cor de copii, ” miniaturi” ale celor 4 membrii The MOOoD, schimbarea decorului si scurte performance-uri in timpul pieselor “Silence” si “Silence please”, prezenta violoncelistului Vlad Vernescu si nu in ultimul rand vizualurile lui Dan Vezentan.
Well done guys!
Foto: David Burlacu
