Cu totii ne-am amuzat ca God is an Astronaut va canta in Silver Church, chiar la 50 de ani de cand a iesit Yuri Gagarin in spatiu.
Dar dincolo de glumele soartei, pentru mine asta a fost un concert garantat: am mers cu cine trebuia, intr-o sala de concerte numai buna si trupa a fost tot ce am sperat.
Toti fanii s-au panicat usor cand s-a auzit initial ca God is an Astronaut va fi in Control, iar mutarea in Silver Church ne-a linistit pe toti si a redat concertului ceva din statutul de eveniment (care, no offence Control, se pierdea initial). Au fost oameni destui, daca nu chiar multi, iar publiceul era format in buna masura din indivizii pe care daca i-ai fi stiut din vedere, nu ai fi putut spune ce muzica asculta. Plus suspectii de serviciu.
God is an Astronaut a fost poate prima trupa de post-rock pe care am ascultat-o si e drept ca o asociez cu perioadele in care nu mai suport muzica cu vocal. Instrumentalul lor care acumuleaza si acumuleaza tensiune pana cand izbucneste intr-o explozie de sunete sau, dimpotriva, intr-un pasaj melodic mi-a servit de multe ori ca fundal sonor, modulandu-mi ritmul cardiac.
Cand ii asculti in concert insa muzica lor pare mai puternica, mai plina de parca nu ai putea sa ii prinzi toate frecventele cu doar doua urechi. Desi au sonoritati destul de ascensionale, God is an Astronaut live mi-a sunat pe alocuri abisal: tot concertul am vazut roci scufundandu-se in burta unui ocean si ingropandu-se sub presiunea apei. Ca prin ape adanci, dar limpezi, am ascultat concertul. [De mult timp n-am mai avut emotii inainte de inceperea unui concert si de mult timp nu am mai scris o cronica metaforico-ininteligibila.]
Au avut proiectii – cam ce ti-ai imagina ca vede d-zeu din spatiu: uzine, tornade si o planeta albastra cu copyright NASA pe ea. Dar proiectiile nu au rulat incontinuu, nu era nevoie de ele, la unele piese s-a accelerat ritmul atat de tare ca nu mai aveai nevoie de suport vizual: fie te pierdeai in transa personala, fie te uitai la cei patru tipi total captivati de muzica lor si de reactia noastra. Se pricep de minune sa orchestreze efectele de tensiune si dramatism. Pentru mine, concertele reusite ajung sa fie o inspiratie, imi dau un suflu nou: aseara, la God is an Astronaut mi-am dat seama ca vreau sa fiu rocker.
Foto & Video: un extaziat David Burlacu
