Contagion este unul dintre acele filme care ii va face chiar si pe cei mai putini paranoici si ipohondri sa isi doreasca sa traiasca intr-o bula perfect izolata de restul lumii.
Tema centrala este legata de o pandemie care se raspandeste pe suprafata globului cu o rata alarmanta si tocmai stilul calm, obiectiv, rece, precis cu care Steven Soderbergh trateaza subiectul te convinge de realismul sau si de aceea te poate determina sa iti (re)faci stocuri de solutii sanitare de maini.
De la familiile din suburbii la laboratoarele CDC (Center for Disease Control) la satele izolate din Asia, Steven Soderbergh ne prezinta o serie de fire narative interconectate care construiesc o imagine completa a starii de devastare. Personaje cheie sunt alese datorita punctelor de vedere diferite pe care le pot oferi din perspective unice.
Jurnalul filmic ni se deschide in ziua 2, cand facem cunostinta cu victima 0 a virusului. Interpretata de Gwyneth Palthrow, ea este pozitionata in diverse situatii: gustand cateva alune la un bar, platind cu cardul de credit, tastand codul pin. Ajunge acasa, este intampinata de baietelul ei, iar la cateva ore dupa, atat ea, cat si copilul sunt morti. Din acest moment, naratiunea exploreaza si diseca atat originea, cat si raspandirea catastrofica a pandemiei. Laurence Fishburne joaca rolul unui reprezentant CDC care pe langa coordonarea echipei de specialisti trebuie sa faca fata atacurilor presei. Kate Winslet este un specialist „trimis in teritoriu” care incearca sa restabileasca ordinea in zona afectata si sa spuna la punct un sistem de ingrijire a bolnavilor. Matt Damon, sotul victimei 0, si fiica sa sunt imuni la virus, dar la nu situatiile dificile cauzate de pandemie: talharii, imposibilitatea de a calatori, resurse putine de hrana. Jude Law este cel mai colorat personaj al filmului si cel mai antipatic. Secventele cu stirile care prezinta o situatie denaturata sunt acum inlocuite de blog posturile personajului lui Jude Law, semn ca iata si antagonistii din filme au fost upgradati la 2.0. Desi majoritatea anunturilor sale sunt pseudo-stiri cauzate de aranjamentele cu companiile farmaceutice, Truth Serum Now (numele blogului) scoate foarte incisiv in evidenta oprimarea oamenilor obisnuiti de catre institutiile guvernamentale. Jennifer Ehle interpreteaza rolul omului de stiinta care descopera vaccinul si realizeaza asemenea laureatului premiului Nobel, Barry Marshall, ca timpul este prea scurt si testeaza formula pe propria sa persoana.
Tonul filmului este cinic, privim situatia prin intermediul unui ochi rece, cu un simt de observatie remarcabil. Tocmai detalierea activitatilor simple ale victimei 0, atat de comune si familiare noua, sustinute de discursul personajului lui Kate Winslet, care explica la un moment dat ca ne atingem fata de cateva mii de ori pe zi (!!!) te fac sa simti ca o astfel de situatie, in care un virus s-ar transmite instant, ar putea avea loc chiar atunci, chiar si in sala de cinema. Contagion nu este filmul tipic catastrofa, nu vedem secvente in care domina panica sau isteria, doar momente in care realizam ca principalul factor de amenintare nu este virusul in sine, ci propria noastra frica ce se transmite sub forma unor tendinte ne-caracteristice unei specii evoluate. Este vorba despre o drama/thriller inteligent, fara situatii lacrimogene, faptele bune sunt portretizate prin umanitate ascunsa, care puncteaza momentele incomode de umor in situatii triste si care mai ales te determina sa te speli mult mai des pe maini.
***
http://www.sarutaridecinema.ro/
***
