Asa cum am zis mai de mult, imi place sa experimentez stiluri de muzica care imi sunt foarte putin sau chiar total necunoscute. Fara sa stiu prea multe despre eveniment si artistii care canta, am fost la Alt.Ctrl Fest din Control, in a 3-a si ultima zi de festival. Protagonistii serii au fost Mountain si Ben Frost. Despre Mountain nici nu eram sigur ca o sa cante, nefiind trecut pe poster, iar eu, ca un mare fan al muzicii vechi, primul lucru la care m-am gandit a fost batrana trupa americana de hard rock cu Leslie West in frunte. Era evident ca este doar o coincidenta si o confuzie din partea mea.
In atmosfera intunecata din Control, Mountain isi incepuse deja actul cand am ajuns eu, pe la 11 fara putin. Am incercat sa fiu cat mai atent la ceea ce face, nefiind antrenat in acest tip de muzica. Pentru ca era vorba de muzica electronica – eu asa o descriu – nestiind prea multe despre subgenurile recent aparute, am incercat pe cat posibil sa compar cu ceea ce cunosc eu cel mai bine, adica cu Vangelis, Isao Tomita sau Jean Michel Jarre, care sunt 3 maestri ai genului. Nu prea am regasit nimic din calitatile extraordinare ale acestora in muzica si sunetele lui Mountain. Cred ca m-a deranjat sau am fost de fapt, mirat intr-un fel de simplitatea muzicii lor. Pot compara cel mai mult piesa de aseara cu How to Measure a Planet? de la The Gathering, desi acolo stilul este unul diferit si la fel si contextul in care apare piesa. Diferenta fata de ce stiu eu din muzica electronic a aparut prin faptul ca atat Mountain, cat si Ben Frost, au folosit un laptop din care scoteau acele sunete, si pe care le treceau printr-un sintetizator sau doua, le amplificau si dupa aceea le controlau intr-un fel sau altul de la butoanele de pe sintetizatoare. Ceea ce nu am inteles eu de niciun fel, era ce se intampla cand controlau sunetele, pentru ca, din punctul meu de vedere, nu se intampla mai nimic. Respectul meu pentru muzica si pentru o trupa anume vine din faptul ca vad pe scena o multitudine de instrumentisti si atunci stiu exact de unde iese muzica aceea – se vede! Dar sa nu mai vorbim despre concertele unde sunt folosite instrumente traditionale. In concertele lui Jean Michel Jarre, scena Salii Polivalente era ocupata de zeci de sintetizatoare, orgi si tot felul de minunatii. Ce mi s-a parut chiar hazliu aseara, a fost ca ambii dadeau din cap, ca si cum s-ar misca in ritmul muzicii – dar, cum nu exista un ritm, probabil se miscau doar ca sa fie interesanti. David a zis ca cel mai probabil aveau casti si ascultau altceva intre timp.
Revenind, pe la ora 11:30, a urcat pe scena, descult, Ben Frost. A cantat ceva diferit fata de Mountain, avand foarte multe “sunete galagioase” daca pot sa zic asa. Totul a fost de fapt o mare galagie – atat sunete multe, prea ascutite parca, aproape deranjante, cat si bass foarte puternic. Vajaituri, fasaituri, scartaituri, microfonii, tiuituri – cam astea au fost tipul de sunete care au definit muzica lui. La cat de galagios a fost, imi aminteam de un documentar despre Motorhead, “Lemmy”, in care au zis si demonstrat ca sunt intr-adevar cea mai galagioasa trupa din lume. Un lucru iarasi dubios si hazliu, a fost ca din cand in cand “se juca” cu o chitara pe scena, dar nu facea nicio diferenta in sunetele pe care le scotea oricum deja din laptop. In plus, cand nu avea chitara, se auzeau destule sunete de chitara dar pe care le avea “facute de acasa”. Nu am inteles sensul faptului ca a avut si chitara pe scena, dar, trecem peste. Pe la 12 jumate, deja ma plictisisem. O lungea cu niste sunete ambientale, in timp ce se auzea un pian putin macabru (pe care bineinteles nu il avea pe scena) si cam atat. Nici macar nu mai era galagios, era doar monoton. Asa ca, pe fundalul unor sunete care se potriveau cu atmosfera din The Shining, am decis ca a fost suficient pentru o singura seara.
Mi-am dat seama ca pur si simplu nu inteleg genul – dar probabil ca l-as intelege mai bine daca prestatiile live ar fi mai spectaculoase si mai reale din punct de vedere al instrumentelor. Oricine poate acum sa combine niste sunete, sa fim seriosi. Ceea ce am auzit aseara a fost in genul sunetelor pe care le produc inginerii de sunet petru diverse nave spatiale sau monstri marini – orice de genul asta – am vazut intr-un documentar despre Piratii din Caraibe, cum au stors niste rosii si nu mai stiu ce legume si uite asa au scos sunetele pe care le facea Davy Jones. Dar sa faci muzica din asemenea sunete? Eu chiar nu inteleg asta.
Foto & Video David Burlacu
Mai 15th, 2011 at 19:52
hype street = lame street
More info
Renumit pentru sound-ul sau visceral de pe albume ca Steel Wound (2003), Theory of Machines (2007) sau By The Throat (2009) si pentru colaborari din cele mai diverse in muzica, teatru, dans contemporan si film cu Wayne McGregor/Random Dance, Tim Hecker, Amiina, Nico Muhly, Björk sau Brian Eno (care l-a inclus pe lista personala de protejati, in cadrul initiativei Rolex Mentor and Protége Initiative), Ben Frost experimenteaza cu pitch-uri si volume extreme care sar de pragul confortului fizic.
Show-urile lui live, o combinatie apoteotica de noise, bass si riff-uri de chitara amplificate sunt o experienta exorcizanta a simturilor, provocand la depasirea fricii si a limitarilor fizice.
Mai 16th, 2011 at 00:26
:-) de ce nu ne scrii tu o recenzie a evenimentului? daca e buna o publicam.
Mai 16th, 2011 at 00:59
http://www.digitalinberlin.de/ben-frost-news/
Un click (sau un copy/paste in casuta aia mica unde scrii http://www.google.com) n-ar strica, poate ii mai dai o sansa domnului frost…macar e strain si are un nume relativ unic.
Si acum:
“Suntem un proiect online ce incurajeaza fuziunile artistice underground si aduce in prim plan expozitii, carte, muzica si interviuri, alaturi de realizari ale artistilor tineri care au nevoie de promovare.
Strada Hype este o alta fata a Bucurestiului. Nu avem mall, ci boutique-uri de handmade & young design si magazine de viniluri, carti si reviste neconventionale. Pe Hypestreet se circula cu bicicleta si skate-ul, iar iarna cu placa. Cafeaua se bea in galeria de arta digitala, seara se serveste vin la un spectacol de dans contemporan, iar pana spre dimineata lumea danseaza la un DJ set.”
La buticul cu “handmaaaaade” se fac recenzii, cred.
Data viitoare cand iti faci aparitia la un “concert” de “acest gen” poti sa economisesti nervi auditivi…dand un click-doua pe cateva site-uri, un preview la ce urmeaza sa vezi (cu auzul sunt in general probleme) si poate constati ca nu merita. Am fi toti mai fericiti.
Ma doare capul si mi-e foarte rusine.
Mai 16th, 2011 at 01:05
Ah si…inevitabila comparatie cu Jarre…
Este anul 2011 si internetul exista degeaba.
Handmade pleasure…
Mai 16th, 2011 at 07:45
Oricine poate acum sa scrie o recenzie, sa fim seriosi
Mai 16th, 2011 at 09:29
Ce amaraciune de articol. E ca si cum ati fi luat un fotbalist si l-ati fi pus sa faca o recenzie de carte. Insusi autorul recunoaste ca n-are habar despre ce vorbeste, insa continua, totusi, sa o faca.
hypestreet my ass, mai degraba blvd dorobanti. N-ati recunoaste ceva ce merita sa primeasca hype nici daca v-ar calca pe trecerea de pietoni.
Mai 17th, 2011 at 00:04
Va multumesc tuturor pentru pareri.
Nu merg niciodata la un concert, fara sa ma documentez inainte; stiam ce o sa ascult, dar daca imi amintesc bine, Ben Frost are pe Myspace cateva fragmente de piese de 40-50 secunde si nu multe de 2 minute, asa ca nu prea am avut referinta din punctul acesta de vedere.
Am mentionat inca de la inceput ca a fost pentru mine un experiment si ca intr-adevar nu sunt familiarizat cu genul. Poate pentru un cunoscator, comparatiile mele par prea simple – dar consider ca indiferent de genul muzical la care ma refer – comparatiile fata de cei mai buni sunt intotdeauna cele mai potrivite – mai ales !!! cea inevitabila cu Jarre.
Parerea mea despre simplitatea instrumentatiei si sunetelor pe care le-am auzit ramane aceeasi. E vorba de muzica in general, nu neaparat de gen – nu cred ca intr-o recenzie trebuie sa lauzi intotdeauna, cat nu cred ca o recenzie trebuie facuta intotdeauna de fanii acelui gen, sau artist. Critica nu este facuta pentru lauda.
Sunt un mare fan al trupelor mici, diferite, pe care cu alte ocazii le-am si laudata dar nu si in seara aceea si cred ca argumentele mele cat si perspectiva din care am facut recenzia, au fost explicate.
Mai 18th, 2011 at 17:38
“Nu merg niciodata la un concert, fara sa ma documentez inainte”.
A existat muzica electronica si inainte de sintetizatoare, si inainte de Jean Michel Jarre. Si fara “sa vezi de unde iese muzica”. Cam de vreo optzeci de ani asa. In cazul in care ti-a scapat din vedere ultimul secol, mai documenteaza-te: http://en.wikipedia.org/wiki/Pierre_Schaeffer
Si asta inainte sa arunci la gunoi munca enorma a unor oameni, monstrii marini sau ce-or fi ei.
Mai 19th, 2011 at 11:40
frate, trebuia sa scrie altcineva articolul, nu Berti Barbera.
Mai 19th, 2011 at 21:02
Multumesc pentru recomandare Ana. Imi amintesc cu siguranta ca am auzit de Pierre Schaeffer in trecut dar nu cred ca am avut contact cu muzica lui. Ma voi documenta cu placere mai mult. Chiar nu sunt familiarizat cu ce s-a intamplat in muzica electronica inaintea lui Jean Michel Jarre, dar sunt incantat ca pot afla mai multe.
Mai 20th, 2011 at 03:54
“Ben Frost are pe Myspace”
EL A ASCULTAT PREVIEW LA BEN FROST, IN 2011, PE MYSPACE. FMM :)))
bai ovidiu, este incredibil de amuzant cat poti sa fortezi o stereotipie care o credeam doar legendara asa:
[rocarul care din muzica electronica stie numai jmj si vangelis de la tac-su de mic, o arde pe myspace acum, si are un blog desi internetul e ca un var de gradu trei pentru el pe care o arde super-serios si super cu limba de lemn asa de recenzist rocar borat care nu e inteligent si atunci baga politeness si aloofness fmm]
la xerox asa
in b4 sa comentezi ca n-am bagat punctuatie
in b4 sa spui “nush ce e aia in b4″
NU POT SA CRED CA EXISTI
MINTI
http://soundcloud.com/iceland-music-export/06-hibakusja ia tati monstri terestri ca tot te-ai haladit pe marini
Mai 20th, 2011 at 10:50
Dumnezeule, sa stii ca solutia ta de a vorbi urat si de a veni cu prezumtii legate de ce sunt eu si cum scriu recenziile este cea mai banala si des intalnita. Nu m-ai impresionat cu absolut nimic. Iar faptul ca esti Jmeker pt ca folosesti prescurtari, injuraturi si cuvinte in engleza nu te face mai destept. E ok, mi-ai dat peste ochi ca nu m-am documentat destul si asta am inteles dar atitudinea ta de strada nu isi are locul aici.
Nici macar la faza cu ce asculta tata nu ai nimerit-o; tata e fan Deep Purple si Creedence Clearwater Revival.
Ianuarie 6th, 2012 at 01:02
Imi pare rau pt tine , sincer, daca tu chiar crezi ca JMJ este bun in comparatie cu alti creatori de muzica electronica. JMJ este pocnitoare pt alti artisti din simplu motiv ca ei pot sa faca ce face el, el nu poate sa faca ce fac ei. Esti mic.