Ok, ma entuziasmez eu destul de usor, si la fel de usor imi trece, dar demult nu m-a mai prins o muzica in halul asta. De la ultima obsesie cu Can, pe care nu credeam ca o voi putea inlocui cu ceva de la o trupa mai recenta. Dar uite ca:

Menomena cica nu vine de la Mah Na Mah Na, ci a fost ales pur si simplu “pentru felul in care se rostogoleste si aluneca pe limba, cumva sexual”. Baietii astia trei, care fac baie impreuna adesea, sunt din Portland, si se joaca atat de bine cu ritmurile, incat nu poti sa nu clatini stupid din cap cand le asculti piesele. Really.
Gay A. Despre cum “m-am straduit toata viata sa fac pasi marunti in directia cea buna si nu pricep de ce dracu’ nu scap de boala asta odata, doar am luat pastile, am facut tratamente, am incercat, am incercat”.
A beautiful takeaway show, pe stradutele din Paris. Wet and rusting [ca bicicleta mea :-( ]
Rotten Hell ma duce cu gandul la videoclipurile Sigur Rós.
Iata si pagina lor de web, care, dupa ce ca arata de parca a facut-o un copil de clasa a doua, iti mai da si dureri de cap. Ah, cum sa nu-i adori?








