Un cântec pus pe repeat zile în şir are o evoluţie efemeră. Obsesia iniţială pentru ritm şi versuri se transformă în monotonie, iar dacă procesul se repetă insinuant, la exasperare. De câte ori nu ai făcut acelaşi lucru? Să dezvolţi o mică obsesie ce moare treptat înghiţită de autosuficienţă te transformă într-un suferind de monomanie.
Nimic grav, e de părere danezul Ulrik Martin Larsen, care a construit o întreagă cultură utopică în jurul termenului. O colecţie de obiecte create prin repetiţia aceluiaşi proces, ce sfidează graniţele designului şi încorporează vestimentaţia şi accesoriile într-un tot unitar. Ulrik Martin Larsen iubeşte moda, dar se opune cu vehemenţă tendinţelor care dispar imediat după consum. Aşa că, îndrăzneşte să le demonteze şi să definească cel mai important trend, singurul realmente original: devotamentul, obsesia neconsumată pentru artă.
Lupul Moralist: Lucrezi ca freelancer în designer vestimentar şi eşti totodată designer de costume, fotograf şi ilustrator. Cum ai început şi care a fost background-ul tău înainte de asta?
Ulrik Martin Larsen: Am 34 de ani şi sunt artist. Locuiesc şi lucrez în Copenhaga. În vara lui 2008, am absolvit Şcoala Daneză de Design şi m-am specializat în design vestimentar. A fost un moment mai mult decât oportun, de atunci am avut privilegiul de a lucra în cele mai diferite medii şi am reuşit să îmi canalizez aspiraţiile artistice şi în alte direcţii. M-a ajutat foarte mult şi Fundaţia Daneză pentru Arte…Mă simt conectat la fiecare aspect al procesului creativ şi încerc să experimentez cât mai mult. Această sete şi curiozitate mi-a deschis ochii minţii şi mi-a permis să îmi amplific viziunea de la an la an.
LM: Care este filosofia ta?
UML: Să găsesc provocări cât mai mari. Cu fiecare proiect, încerc să asimilez ceva nou şi să fac un pas înainte. Nu mă consider nicidecum un expert în materialele şi tehnicile pe care le utilizez, însă e, cu siguranţă, polivalenţa e un avantaj considerabul.
LM: Beauty is in the eye of the beholder. Eşti de acord cu asta?
UML: Sunt complet de acord, poţi descoperi frumuseţea în orice – sună ca un clişeu, dar este cât se poate de adevărat. Oamenii sunt legaţi de contrastul dintre ceea ce consideră frumos şi urât pentru a-şi sublinia intenţiile, pentru a crea un echilibru. Cred, însă, că lucrurile care sunt “doar” frumoase nu sunt nici pe de parte la fel de interesante. Avem nevoie de imperfecţiuni care să ne păstreze atenţia şi interesul nealterate.
LM: Ce te inspiră acum?
UML: Conversaţiile cotidiene, arta, filmele, literatura, muzica, ştiinţele, natura, prietenii şi toate punţile dintre aceste elemente…
“Avem nevoie de imperfecţiuni care să ne păstreze atenţia şi interesul nealterate”
LM: Ai lucrat până acum cu Toklum Shoes, Surplus Wonder, Cross Connection Ballet şi Federaţia Daneză pentru Industria Textilelor şi Confecţii. Vorbeşte-mi, te rog, despre aceste proiecte.
UML: Am fost foarte norocos să pot lucra pentru o paletă largă de clienţi în ultimul an, şi să mă pot dedica, simultan, proiectelor personale. Am făcut costumele pentru Cross Connection Ballet în colaborare cu coregraful Tim Mathiakis, pentru două noi piese, “Forgetting You Is Like Breathing Water” şi “ELOquent”. A fost o experienţă incredibilă să lucrez cu dansatorii şi coregraful. Încercarea de a găsi un conceLM care să susţină tema şi filosofia piesei şi să permită şi libertatea de mişcare a dansatorilor a fost cea mai mare provocare. Am fost profund mişcat la vizionarea premierei, există o emoţie şi o împlinire sufletească imposibil de redat în a-ţi vedea munca întrupată pe scenă, în a crea o nouă dimensiune a mişcării şi o expresivitate irepetabilă a costumelor. Am făcut, de asemenea, designul pentru Toklum Shoes. Cred că a fost un mare privilegiu - să poţi concepe imagini şi atitudini pentru un alt designer şi să îi autointerpretezi creaţia. În ceea ce priveşte Federaţia Daneză pentru Industria Textilelor şi Confecţii, am ilustrat un catalog promoţional publicat în colaborare cu Târgul Internaţional de Modă Ciff Copenhaga, ediţia toamnă-iarnă 09/10. Mi s-a cerut să ilustrez două dintrele tendinţele sezonului următor… A fost distractiv să pot exprima starea, schema de culori, forma şi textura, toate laolaltă, unite printr-o singură imagine. Cât despre Surplus Wonder, este un grup de designeri extrem de talentaţi…au ceva de spus şi sunt neînfricaţi în ceea ce crează. Am avut onoarea să expun la Berlin, şi am lucrat împreună pentru un ziar al evenimentului. Sunt un mare fan al lor şi sper ca drumurile noastre să se reîntâlnească.
LM: Ce medii de expresie preferi?
UML: Colajul, fotografia… Materiale care se regasesc oriunde în viaţa de zi cu zi.
LM: Ai participat la competiţiile Designers Nest, Createurope, Irma, SynoLMik şi ai fost mereu unul dintre finalişti..
UML: Nu sunt tocmai o persoană competitivă, dar îmi place să îmi pregătesc portofoliul pentru concursuri, e cea mai bună cale de a-mi trece în revistă munca şi de a mă asigura că sunt la zi cu toate. Există tot felul de condiţii pentru a fi acceLMat, astfel că e o modalitate excelentă de a te şlefui sau de a vedea că nu eşti neapărat bun pentru asta. Competiţiile sunt întotdeauna o fereastră deschisă, un mediu propice pentru a te face remarcat şi a cunoaşte designeri din toate colţurile lumii.
“Moda este escapism, într-o anumită măsură. Îţi comunică personalitatea, dar mai ales ideea de personalitate pe care alegi să o promovezi”
LM: Monomaniac este unul dintre proiectele tale de referinţă. A fost descris ca o reflecţie asupra naturii schizofrenice a obiectelor aflate la limita dintre îmbrăcăminte şi accesorii. Care a fost conceptul?
UML: Ideea de bază a colecţiei Monomaniac este monomania – obsesia pentru un gând sau un fapt şi repetarea lui până la un punct în care devine insuportabil. Conceptul a fost transpus pieselor individuale, care au devenit astfel manifesturi ale obsesiei. Fiecare obiect este creat printr-o singură acţiune supusă repetiţiei pentru a căpăta formă. A fost un proces aproape binefăcător, m-a ajutat să îmi depăşesc obsesiile personale pentru a evolua către o etapă ulterioară… Într-un fel curios, am reuşit să elimin multe probleme prin această muncă foarte monotonă. Piesele îmbină sculptura cu îmbrăcămintea şi accesoriile – ţelul meu a fost să ating o consistenţă a detaliilor, o calitate aparte a decoraţiunilor, un sens implicit al obiectului…
LM: Într-un interviu, te-ai referit la Monomaniac ca o expresie a unei culturi utopice. Utopia este adesea asociată cu escapismul..
UML: Moda este escapism, într-o anumită măsură. Îţi comunică personalitatea, dar mai ales ideea de personalitate pe care alegi să o promovezi. Îţi oferă posibilitatea de a juca un rol şi reflecta o anumită imagine. Monomaniac trimite către utopic prin recrearea etnografiei unor obiecte aparţinând unui trib sau culturi imaginate.
LM: Recurgi întotdeauna la mixuri media, ce materiale predomină în creaţia ta?
UML: Sunt foarte deschis când vine vorba de alegerea materialelor, dar păstrez o preferinţă pentru cele comune, din viaţa de zi cu zi. Îmi plac materialele simple şi ieftine, pentru că, scoase din contextul lor obişnuit, pot releva o estetică greu de observat.
LM: Cine alege materialul – tu sau proiectul?
UML: E un proces organic, care se transformă de la un proiect la altul. E adesea dificul să explic modul de lucru al intuiţiei în acele momente, însă, în mintea mea, alegerea materialului si a mediului vine ca o consecinţă naturală a conceptului şi temei.
“Oamenii pe care îi admir cel mai mult nu sunt sclavii niciunui trend sau mişcări din modă sau design. Ei rămân dedicaţi propriilor valori şi percepţii. Acesta e cel mai important trend, şi singurul original.”
LM: Care e diferenţa între tendinţele locale şi cele globale în design, modă, artă? Care sunt tendinţele locale în Danemarca şi care crezi că sunt cele globale?
UML: E foarte dificil să facem o distincţie între local şi global în această epocă, în care informaţia curge atât de facil şi e accesibilă oricând. Oamenii pe care îi admir cel mai mult nu sunt sclavii niciunui trend sau mişcări din modă sau design, ci rămân dedicaţi propriilor valori şi percepţii. Acesta e cel mai important trend, şi singurul original.
LM: Designeri favoriţi, locuri, oameni?
UML: Matthew Barney şi Nick Cave (nu muzicianul), designeri precum Elsa Schiaparelli, Rei Kawakubo, Martin Margiela şi Yohji Yamamoto, Berlinul pentru energia sa în stare pură, Londra pentru atitudinea neînfricată şi pentru bunii mei prieteni – Rikke Gertsen Constein şi Jack Dahl, care m-au motivat întotdeauna să evoluez şi m-au sprijinit mental şi spiritual.
