Deci s-a pravalit aseara oaia spre casa. Dupa lungi sesiuni de brainstorming pana s-a incretit blana si dupa umblat hai-hui prin oras cu diverse treburi, am ajuns in sfarsit acasa. Cu mainile tremurande mi-am pus ceva d-ale gurii. Am deschis laptopul, mi-am aprins o tigara in timp ce microundele iradiau un amestec ciudat de ingurgitat si am deschis geamul.

Şi mi-a fost invadata bucataria si creierul si mancarea, si pana si fumul de tigara, de acorduri orientalo-balcanice gatuite si distorsionate. M-am inecat, am tusit, m-am redresat si, ametita de valtoarea semi-sunetelor am privit in jur, aproape plangand, cautand o explicatie.

Se pare ca in parcul din apropierea blocului in care salasluiesc se desfasura o mare sarbatoare de Dragobete. Cu toate cele de trebuinta- mici, fum, baloane, martisoare si ..manele!!

Şi m-a busit plansul- la figurat- de emotie. Cum de nu mi-a dat prin cap? Ca e sarbatoarea dragostei, ca s-a dus cu Valentinul si inimioarele de plus si a venit randul Dragobetelui. Ca, nu-i asa, avem o sarbatoare traditionala a iubirii si sentimentelor sfasietoare, deci sa petrecem.

Şi am scos capul pe geam, aruncandu-ma direct intr-o Vijelie si am vazut randuri randuri de indragostiti in costum traditional de trening indreptandu-se spre locul de sarbatorire a sentimentelor curate de “ce buna esti fa, manc-atias!!”.

O ea cu cositele-i vopsite fluturand in vantul de seara, cu geaca sclipind timid in lumina becului chior din fata blocului meu, cu cerceii imprumutati de pe terenul de baschet. Un el mangaindu-si duios burtica, privind cu jind la iubita tovarasului. Intre ei, o punga de seminte si multa iubire.

Şi m-a luat cu ameteala. Probabil de la prea multa emotie. Am inchis geamul, am deschis laptopul si am incercat sa-mi sterg induiosatoarele imagini de pe retina. Sa fie oare gelozie??

Oricum, it took this to take the pain away: