In 2007, asterneam pe hartie acestea: Concurez cu o camera de camin. Mai exact, impotriva ei. Intre mine si hruba de 3/3 metri se duce un razboi silentios animat de fundalul multi antisocial. Pana acum mi-a dat peste nas de circa opt ori. Eu ei, de doua. E semn ca se strica treaba. Obiectivul nostru e comun: locatarul ei.

Diferenta sta in magnetismul progresiv cu care a mea rivala opereaza, nefiindu-i necesara decat existenta minimala. De cand am vazut-o ocupata am inceput sa intru la idei. La inceput s-a instalat o acalmie care batea in nesimtire. In scurt timp insa, aceasta a involuat in lene. Care la randu-i a atins idei (si idealuri) progresiste menite sa participe la inducerea in eroare a adversarului. Bineinteles ca, cedand presiunilor (h)ospitaliere exercitate cu tagada asupra proprietarului de catre dumneaei, am venit sa o vedem la fata intindere. Proprietarul era-n extaz. A doua zi primeam o noua invitatie la noua mea prietena, hruba. De data asta se preconiza o sedere indelungata.
Eram gata sa cedez cand un bun amic mi-a deschis orizontul contemplativ al iubirii nemarginite a studentului mioritic pentru aceste matroane ale ranitilor de pe fronturile dictaturii universitare autohtone. Eu aveam 19 ani. El era Carturescu, si mi-a grait astfel:
Iubim caminele. Pentru ca au ferestre cu geamuri care se zgaltaie pana la picaj cand e frig, pentru ca, confortul lasa de dorit lucruri obscene, pentru ca au bude pline, (de) locatari indecenti si bucatarii de care (nu?) ti-e sila. Pentru ca acolo, locatarii pot mirosi a transpiratie sau a tutun prost si asuda pe jumatatea superioara fara sa fie criticati. Pentru ca sunt, de altfel, la ei in sufragerie. Pentru ca fac sa se hlizeasca toti copiii mici care trec pe langa ele. Pentru ca se afla la margine de bulevard, si de la ferestrele lor raspund privirii tale zambete de fete nalucitoare, cand le fixezi ca un maniac. Pentru ca prin paturi se gasesc destule indraznete si inventive, si nu din perversitate, ci ca sa-ti arate ca iti iubesc buzunarele. Pentru ca nu se fac toate treburile sacaitoare si marunte din casa fara sa nu se laude fiecare cu asta si fara sa ceara recunostinta. Pentru ca se citesc reviste porno si se navigheaza pe site-uri porno (uneori se fac si filme porno). Pentru ca se deseneaza si se picteaza fatadele cu atentia concentrata a unui artist transpirat inspirat. Pentru ca se joaca sah, whist sau ping-pong la orice ora din zi si din noapte. Pentru ca aici exista un fel de-a rezolva problemele care te scoate din minti. Pentru ca exista un fel de-a gandi care te scoate din minti. Pentru ca lumea se masturbeaza. Pentru ca sunt extraordinare, iar pentru ele se scriu trei sferturi din paginile ziarelor anual in perioada anterioara ocuparii. Pentru ca te innebunesc cu diversitatea. Pentru ca te termina perversitatea. Pentru ca acolo NU se poarta un razboi total si inexplicabil contra gandacilor de bucatarie. Pentru ca nu se face dus niciodata decat daca apa calda e darnica. Pentru ca niciodata n-ajungi cu vecinii la un acord in privinta frigiderului, a netului sau a scaunului din colt, dreapta. Pentru ca lumea se intereseaza cu adevarat cine cu cine s-a mai cuplat intre vedetele de palier. Pentru ca sunt tinute minte numele ocupantilor de pe fiecare etaj, chiar ale celor mai obscuri. Pentru ca gagicile se gandesc cum sa puna mana pe tipul dragut pe care-l vad pe culoar dimineata in timp ce beau porcarii ca Martini Orange, Gin Tonic sau Vanilla Coke. Pentru ca tot ele iti pun mana pe fund ca in reclame cand suparat ca vai de lume si cu ochii numai spume te duci agale la baia de la 2.
Pentru ca momentul cel mai frumos al zilei e whiskey-ul de dimineata, cand timp de o ora se rontaie bomboane de ciocolata si fiolele de algocalmin ramase de cu seara si se pune ziua la cale. Pentru ca din ele-am iesit si-n ele ne intoarcem in fiecare dimineata, si studentia noastra se roteste ca o planeta greoaie, mereu si mereu, numai in jurul lor.












