And the day came! Şi soare si frumos si o zi perfecta pentru tricou rupt cu scrisul scrijelit si tutu rosu si bocanci. Şi cu pletele in vant am plecat spre locul stabilit. Multime? Da. Invalmaseala? Da. Asa ca am ales peluza. Ni s-a parut noua ca s-ar vedea mai bine de acolo si ca nu am risca sa ne luam capete in gura.
Supriza numarul 1: La peluza minunata nu se serveau decat sucuri, ape si bere fara alcool.
Supriza numarul 2: Nu se putea cobori la locul cu alcool decat dupa mii de rugaminti si ochi galesi pe care nu aveam chef sa-i abordez.
Supriza no 3: A inceput sa bata o briza minunata ce mi-a ridicat fusta-n cap spre deliciul spectatorilor neavizati.
Şi intra Down – nu se intampla nimic. Apoi Iris si parca lumea se mai dezmorteste, animata si de plecarea norilor negri si urati care promiteau o pneumonie de toata frumusetea.
Intre timp nu-mi mai simteam picioarele, reteaua de telefonie cedase definitiv, mainile erau niste membre care zvacneau putin la flacara brichetei si mirosul de varza murata de pe hot-dog-ul ingurgitat de toata lumea imi cam dadea stomacul peste cap.
De sus de pe peluza insa, criogenizata cum eram, macar scena se vedea in intregime, desi furnicutele de pe ea erau cam greu de deslusit.
Şi cu o punctualitate incredibila a explodat multimea. Mi-au trecut si frigul si foamea si setea. Spectacol de lumini, scenografie, interactiune si muzica. Toate acele piese ce trebuiau punctate, piesele pe care mi-am petrecut anii in Club A, revelioanele in apartamentele prietenilor, toate party-urile…si…ati prins ideea.
Am dat din cap si ma doare. Am urlat si am ragusit. Am sarit si ma dor picioarele.. E greu sa gasesti cuvintele potrivite pentru ceva ce te-a lasat fara ele.
Pentru ca inafara de versurile pieselor nu am fost in stare sa mai rostesc ceva. Iar pe solo-ul lui Angus cred ca nici nu am mai respirat. A perfect moment in care omul a facut “da shit!!!”.
Inafara de asta oamenii, au cam demonstrat ( cum au facut-o si The Rolling Stones) ca imbatranesti cand vrea muschiul tau si nu cand zice lumea ca ti-a trecut vremea.
Şi s-a terminat intr-un foc de artificii si multimea s-a destramat si s-a rostogolit usor usor spre after-party-uri.
Supriza no. 4 – Niciun taxi, desi toata lumea mergea pe jos.
Supriza no.5 – Niciun taxi dupa ce am mers toata soseaua Pandurilor.
Supriza no.5 – Niciun taxi dupa ce am mers pana la Leu.
Supriza no 6. – Dupa ce ti-e bine, frig, cald, frig, si mai frig, foarte frig, bocna, nu mai simti nimic si te misti din inertie.
Invataturi – Muzica incalzeste! E mare nevoie de un prieten cu masina.
Loading ...
Mai 17th, 2010 at 20:28
s1, 2&3 – trebuia sa stai cu plebea, la bilet de 1.3milioane
di-acolo, furnicutzele s-au vazut ceva mai mari iar fusta nu se putea ridica datorita inghesuielii.
de asemenea, inghesuiala oferea si un oaresice confort termic.
berea era din belsug si cu alcool.
capetele gura au lipsit, cel putin in arealul meu.
s4, 5, 5(‘) si 6- nici un taxi pana la iancului…beat this
in rest, show-ul m-a lasat spiciles, la propriu, c-am urlat de m-au luat toti dracii.
Mai 19th, 2010 at 16:10
Pai beletul a fost 1.3.
Cand zic peluza zic sus pe deal unde am avut proasta inspiratie (asumata si recunoscuta) sa ne cocotam. (crezi ca “oaia” e degeaba??)
Acum sa nu-mi faci in ciuda cu alcoolul!!!( am reprimat amintirea cu lipsa acestuia)
Cand m-am dezmeticit eu ca ar fi fost mai bine sa cobor- bodyguarzii erau destul de necooperanti si nu eram in chef de zambit frumos si pisicit ca-mi inghetase neuronul.
Cat despre dat din cap & urlat- Inca ma doare dupa gat si-n gat- nah!!!