Aerul static, incarcat de sunetul surd al unei freze cu laser care taie in metal, scotand scantei, iti altereaza auzul pentru cateva minute bune. Iti imaginezi, probabil, ca ne-am propus sa te conducem pe un santier industrial. Nici gand. E doar decorul imaculat, eteric, al salii in care, in fata computerului conectat la un dispozitiv de editat sunetul, Sakurako Shimizu isi desfasoara munca. Sakurako e curator si designer. S-ar putea numi si bijutier, insa munca ei e diferita de „fisa postului” unui producator de accesorii. Inelele, colierele, verighetele care se nasc in atelierul ei sunt reprezentari ale vocii umane, ale sunetelor din natura si din oras, decupate cu laser in argint sau aur masiv. Le poti duce cu tine pretutindeni. Cascatul lenes de dimineata, glasul iubitului, rasul contagios al prieteneilor. Arta nu a mers niciodata atat de departe si atat de aproape, in acelasi timp, de perfectiune.
Lupul Moralist: Inainte de a lucra propriu-zis in domeniul artistic, ai fost consultant in design industrial si specialist in procese de fabricatie. Vorbeste-mi despre background-ul tau in design si despre felul in care experienta de atunci relationeaza cu munca ta curenta.
Sakurako Shimizu: Am urmat Şcoala de Arte SUNY New Paltz, unde mi-am descoperit pasiunea pentru bijuteria conceptuala. Dupa absolvire insa, am constatat ca, in New York, crearea de bijuterii merge mana in mana nu cu arta, ci cu industria. Asa ca am inceput sa lucrez ca si consultant in design industrial si specialist in procese de fabricatie, pentru a ma intretine. Nu am fost cautat niciodata sa abordez productia de linie in privinta bijuteriilor mele, ci mai degraba, sa ma concentrez pe expozitii care sa imi puna in valoare conceptele.
Cel mai puternic m-a influentat, probabil, experienta acumulata la Vertexlist, galerie new media din Williamsburg, Brooklyn pe care o conduc impreuna cu partenerul meu de aproape patru ani. Promovam arta digitala si conceptuala, in cele mai variate forme. Am fost puternic impresionata de un artist care adusese aceste instalatii inspirate de limbajul de programare, media digitala si muzica electronica. Frumusetea artei new media e adesea eliberata de materialitate, de constrangerile fizice ale obiectelor. Descoperisem aceasta cale complet noua de a crea arta, atade de diferita de modelul educational modernist care mi-a fost impus la Şcoala de Arte.
Am inceput sa lucrez la reproducerea limbajului de programare in 2006. Prima piesa era <Jewelry>, o reprezentare a codului HTML folosit pentru a scrie cuvantul “Jewelry” intr-un browser de Internet. Habar nu aveam ca exista un cod atat de complex in spatele paginilor web pe care le acceseam in fiecare zi. Am devenit ulterior tot mai interesata de ideea de a compacta datele virtuale in forme fizice. Un alt exemplu de acest gen e cercelul <HEAD>. Margelele Art-jewelry-idea nu vorbesc despre date, ci despre text, care, de asemenea, nu are materialitate.
LM: Ai reusit sa creezi ceva cu adevarat iesit din comun – produci bijuterii personalizate apeland la o freza cu laser, pentru a le decupa interiorul sub forma vibratiei produse de sunete. Cum ti-a venit aceasta idee nastrusnica?
SS: Cand ma ocupam intens de galerie, aveam toate aceste oportunitati de a vedea arta digitala. Imi amintesc ca am vazut odata reprezentari ale sunetului, dar ideea de a le materialize in bijuterii mi-a venit abia dupa ce am fost invitata sa particip. la o expozitie colectiva. Vroiau sa afle daca ideea va merge sau nu. Instalatia pe care o vedeti intr-una din imagini este de la expozitia aceea, din vara lui 2007.
LM: N-am mai intalnit asa ceva pana acum, esti primul artist care a dezvoltat acest concept?
SS: Cred ca da. Am mai vazut astfel de reprezentari in panza sau ca tatuaje, dar niciodata in metal.
LM: Ce materiale si echipament folosesti?
SS: In general lucrez in aur, argint, paladiu si otel inoxidabil. Imi place acesta din urma dar nu e intotdeauna usor sa lucrez cu el, pentru ca in munca asta e nevoie de diferite unelte, dintre cele folosite pentru fabricarea traditionala a bijuteriilor. Nu am propria mea freza cu laser si trebuie sa folosesc un echipament special. E putin mai dificil. Folosesc computerul pentru a inregistra si procesa sunetul sau vocea si obtin o imagine a sa pe care o folosesc la taiat. Dupa modelarea sunetului, urmatorul pas e taierea in metal. Fiecare piesa e finisata manual.
LM: Ai folosit sunete umane precum cascatul, chicotitul, diferite onomatopee si chiar clinchetul unui clopot bisericesc. Cum transpui, la propriu, sunetul intr-un accesoriu?
SS: Am recurs la expresii umane pentru ca sunt amuzante si relaxate. Clopotul a produs un rezultat incantator, pe care l-am “capturat” intr-o bratara lata. Unii oameni isi imagineaza ca isi pot asculta vocea in bijuteriile mele. E o iluzie minunata, pe care as vrea s-o transpun in realitate, daca voi avea echipamentul necesar.
LM: Cu verighetele tale, oamenii isi pot imagina si ca pastreaza vocea partenerului lor in jurul degetului. E ceva foarte intim. Ai intentionat de la inceput sa creezi obiecte de care oamenii sa se simta legati emotional, dar intr-un mod revolutionar, atat de diferit de cel traditional?
SS: Nu am avut acest gand pana cand am creat aceste verighete. Apoi, oamenii au devenit tot mai entuziasmati de ele, pentru ca erau ceva unic si foarte personal. Acum sunt foarte atenta la felul in care bijuteriile mele pot crea punti emotionale intre persoane.
LM: Ai intampinat dificultati la inceput?
SS: Cea mai mare – si permanenta – provocare e sa reusesc sa fac piesele usor de purtat in fiecare zi. De exemplu, colierul Giggle e amuzant, conceptual vorbind, si foarte sic, insa nu si foarte confortabil. De asemenea, grafica unui sunet foarte interesant poate fi total neinteresanta. Sa gasesti sunete interesante atat conceptual cat si vizual – cred ca asta e cea mai mare dificultate.
LM: Cat timp lucrezi la o piesa?
SS: Depinde. Cum iti spuneam, gasirea unui sunet potrivit este un proces laborios si indelungat. Uneori, lucrul la o expozitie e depasit de cel la o singura bijuterie…
LM: Te simti atrasa de zona de moda?
SS: Nu ma influenteaza moda, dar ma bucura faptul ca arta mea castiga teren in acest domeniu, mai ales pentru audienta actuala.
LM: Dar muzica? Te-ai gandit sa creezi o piesa pornind de la un sunet mai complex sau un fragment dintr-o melodie? Ar fi ca si cand ai purta muzica preferata la gat sau la incheietura.
SS: Am incercat, insa muzica pop produce rareori un rezultat interesant. Cu muzica live ar putea merge mai bine. Vocea umana e, insa, generatorul celor mai frumoase forme. Mi-ar placea sa colaborez candva cu un muzician.
LM: Esti si curator, cum iti selectezi proiectele?
SS: Acord atentie in primul rand conceptului. Aleg lucrarile si bijuteriile care au mai mult continut decat forma.
LM: Traiesti si lucrezi in New York, cum ai descrie arta si designul de acolo, comparative cu cele din Japonia? Se regasesc si influente japoneze in munca ta?
SS: E dificil sa compare. Cunosc zona de design din Japonia de acum zece ani, dar nu si pe cea artistica. Nu exista influente japoneze in arta mea, mi-am extras resursele creative din viata pe care am petrecut-o in New York. Simtul meu estetic si alegerile pe care le-am facut in arta, tin, totusi, de originea mea.
LM: Designeri favoriti, locuri, oameni, lucruri care ti-au modelat actuala viziune?
SS: Dintre designeri, imi plac foarte mult Droog Design. Imi place si designul olandez, in general, dar nu sunt interesata de piese, de produse care se vor fi consumat si vor fi disparut inainte de a putea fi valorificate consistent. Sunt atrasa mai mult de arta derivata din stiinta, tehnologie si viata de zi cu zi. Imi place sa cred ca, prin arta, te poti deschide complet spre o noua viziune a vietii.
Bijuteriile lui Sakurako Shimizu vor putea fi achizitionate online in curand, de pe www.sakurakoshimizu.com. Sakurako ne-a spus ca, in prezent, lucreaza la optimizarea site-ului. Daca vrei sa porti si tu la incheietura clinchetul unui clopotel sau sa daruiesti un pandantiv ce poarta un cuvant drag, o puteti contacta la adresa blogului ei, sakurakoshimizu.blogspot.com.
Loading ...
