Nu stiu cine este Compulsive Drawer si nici daca as sti nu as vrea sa-i deconspir identitatea. Ii sade atat de bine in spatiul acela alb din eterul online-ului, pe care l-a umplut cu desenele ei si cu ale altora, compulsivi declarati ca si ea, incat am sa ii spun povestea din condei si nu din poze.
Am desenat si eu compulsiv odata, aveam noua ani si mergeam de mana cu tata pe bulevardul Gh. Duca pana la scoala de desen nr. 1, intr-o cladire interbelica care mirosea a uleiuri si vopsele si in care canta mereu un pian sau o vioara. Imi mai amintesc, din timp in timp, de zilele acelea, si aproape ca intind mana dupa o foaie curata, moale si mata, si un tuş. Poate acum, ca am gasit-o pe Compulsive Drawer si m-am straduit sa imi aduc aminte unde am dosit, acum 6 ani, foile, pensulele si creioanele, chiar am s-o fac.
Desenezi si ilustrezi compulsiv. Cum ai transformat asta intr-un proiect deschis si care e cel mai misto lucru care ti s-a intamplat de cand siteul e online?
Da. Asa este. Acesta este adevarul. Asa fac de cand am pus mana pe un caiet, adica de pe la 3 ani, cam ca tot omul. Si nu m-am mai oprit. Dar nici nu pot sa spun ca am evoluat foarte tare :)). Imi aduc aminte ca in liceu dezvoltasem o pasiune pentru cepe. Desenam cepe pe marginea caietului liniat cu rosu. Da, mi-am liniat caietul si in liceu. Compulsiv.
Din fericire si dupa ce m-am angajat scriu in continuare mult pe caiet. Atat de mult incat mai trebuie sa le mai si arunc si de fiecare data cand trebuia sa fac asta, imi parea rau de desenele astea. Intr-o zi de triat maculatura am zis stop! Aceste desene vor trai in continuare. Precum si desenele altora ca mine. Traiasca Internetul! Si in 10 minute aveam site-ul. Lucrul asta s-a intamplat si pentru ca mi-am propus sa duc cat mai departe de finalizare toate ideile pe care le am. Recomand exercitiul.
Cel mai misto lucru care mi s-a intamplat de cand cu site-ul, e ca toata lumea care afla de proiect imi zice ca e foarte misto. Nu ma asteptam sa primeasca atata apreciere.
Ce sa intelegem din desenele tale compulsive?
“Puteti uita” cum zice nenea ala care povesteste cum a rupt furtuna un burlan. Nu prea e mare lucru de inteles, e mai mult de distrat. Speranta mea cea mare e ca oamenii care vad desenele sa prinda curaj si sa redescopere artistul uitat. Se pare ca cel putin o data s-a intamplat lucrul asta. Un baiat, Cristi, mi-a marturisit ca s-a apucat sa desenat si nu s-a mai oprit. Cam ca Forrest Gump cu alergatul.
http://compulsivedrawer.com/2011/cristi-i-genuine-compulsive-drawer.html
Ce as vrea eu sa inteleaga lumea e ca oricine se poate exprima prin desen si ca exista o zona necontrolata de mazgalit care produce personaje/obiecte/sentimente minunate. Asta imi place cel mai mult la desenul compulsiv. Mai multe despre desenatul-mazgalit puteti intelege dintr-o conferinta TED pe care as fi vrut foarte mult sa o tine eu :)
http://blog.ted.com/2011/09/23/doodlers-unite-sunni-brown-on-ted-com/
Si as mai vrea sa inteleaga ca daca iese ceva interesant, s-ar bucura mai multi sa vada. Deci sa mi le trimita, sau sa le puna direct pe wall pe pagina de Facebook care se doreste un vernisaj fara sfarsit.
Ce fel de oameni au contribuit cu lucrari la proiect? Peste cine ai dat si care a fost cea mai surprinzatoare intalnire de acest fel?
In prima instanta colegi de breasla – publicitari. Ei au tot timpul intalniri si lor le e mai degraba mintea in alta parte, iar ei sunt prietenii mei. Dupa care au urmat prietenii surorii mele, studenti la Mincu, dupa care tot felul de artisti compulsivi. Ma bucur de fiecare data cand descopar ceva nou in cutiuta postala virtuala si imi place la nebunie prospetimea adevaratelor desene compulsive.
Am descoperit si oameni noi, am descoperit si stiluri noi de mazgalit, ceea ce m-a distrat foarte tare. Cele mai surprinzatoare insa au fost redescoperirile. Oameni pe care ii stiam, colegi sau fosti colegi care aveau si ei caietele pline cu desene aiurite. Sunt fana Irene si Pars. Din una in alta am redescoperit-o si Andreea Chirica, tot copywriter, tot desenatoare, care a si scos o carte minunata – The Year of the Pioneer. Inca nu am un desen de-al ei pe site, dar o sa ii cer si sper sa imi dea.
Ce nu ai folosi niciodata in desen?
Constientul. Daca as putea. Dupa care as vedea ce a iesit si m-as mai gandi putin.
Ce soundtrack ai atribui ilustratiilor tale?
Candy Mountain Candy Cave Sond din Charlie the Unicorn (min 2:26)
Da. E perfecta.
Daca ti s-ar da mana libera sa ilustrezi un perete exterior al unui office building/multinationala, ce ai desena?
Trebuie sa recunosc ca m-as lua in serios. Adica as pune niste intrebari si mi-as pune niste intrebari, care ar rezulta in schite. Mie imi plac personajele supra-supra-realiste – printzul cu cocktail, vulpea cu diamant, cartita cu ochelari, lupul cu pijama, capcaunul cu opinci -- dar imi place si sa fiu relevanta (defect profesional) as face niste personaje supra-supre-realiste care au legatura cu ce se intampla inauntru acolo cumva. Plus pisici de toate felurile.
