Dupa revolutia din 1 mai 2012, cand un grup de tineri inarmati a luat cu asalt Vama Veche, sansele ca cineva sa patrunda pe taramul “maimutelor etnobotanice”(cum au fost demonizati in presa centrala vamaiotii) pareau extrem de mici.
Presedintele Partanu, la sfarsit de mandat in timpul revolutiei, a cedat in fata presiunilor rebelilor si le-a permis sa isi imprejmuiasca cu sarma ghimpata spatiul de la intrarea in comuna(satenii au fost evacuati) pana la granita cu Bulgaria. La scurt timp dupa anunt, Partanu a declarat pe postul national OTV ca independenta Vamii nu insemna pierderea unui teritoriu ci debarasarea de “niste pierde-vara care nu fac deloc cinste spiritului harnic si omenos al Romanului de rand.” Marcus, liderul revolutionarilor, a fost chemat apoi la Cotroceni pentru a semna un Pact de Neagresiune cu Romania si pentru a intra in posesia documentului care atesta infiintarea republicii Noua Vama Veche.
Revista noastra a reusit(in schimbul unei sume frumusele) sa castige increderea conducatorilor republicii Noua Vama Veche. Va oferim in exclusivitate relatarea(dupa cateva ore petrecute in Vama) trimisului nostru special in zona, F. T, cel mai probabil primul om care a reusit sa interactioneze cu “maimutele etnobotanice” dupa treizeci de ani de izolare fata de civilizatie….
Am fost asteptat(si “usurat” de reportofon, aparat de fotografiat, agenda) la granita de doi tineri cu kalasnikovuri. Pe drum se mai opreau, varsau un praf alb pe o oglinda de buzunar si il trageau pe nas. Dupa fiecare priza tipau ca din gura de sarpe, isi incrucisau armele si trageu cu ele in aer. Au tinut-o asa pana la un fost hotel de trei stele(inca mai are sigla la intrare) unde locuieste Marcus. Urc pe niste scari, fac slalom printre doze de bere, ramasite de shaorma si rahat intarit. Din unele camere se aud zbierete, din altele ragaituri si cred ca la un moment dat am auzit si o impuscatura. Cei doi ma imping intr-o camera la ultimul etaj. Simt in nari un miros de tamaie amestecata cu vodka. Marcus, un batranel cu o infatisare de mops, sta rascracit pe un jilt din nuiele de alun si tasteaza de zor la un laptop. Poarta o pereche de blugi verzi jerpeliti, in picioare are niste incaltari butucanoase pe care scrie “Osiris”. Asa era moda acum trei decenii. E la bustul gol si, pe piept, are lipite cateva bucatele de hartie. “Timbre sunt ele!”, imi spune aratandu-si cu degetul mare pectoralii. Ma serveste cu bere bulgareasca si incepem sa discutam. Cu greu reusesc sa aflu cateva informatii despre ce s-a intamplat cu vamaioti in ultimii treizeci de ani. Am impresia ca nici Marcus nu stie prea bine cum a trecut vremea…
A inceput cu povestea “coborarii” in Vama, cum isi aminteste el ca s-au desfasurat atunci evenimentul. Stramosii lui Marcus (hipiotii care veneau in Vama in era comunista) i-au comunicat prin intermediul viselor cu o saptamana inainte de revolutia din 2012 ca a fost ales sa-i conduca pe Ratacitori (tineri ca el care se destrabalau in Vama) spre Mantuire. Asa ca si-a strans gasca de prieteni, a facut o cauza pe facebook care cerea independenta Vamii Vechi si i-a chemat pe toti cei care doreau sa traiasca liber( adica “sa faca ce vrea p…a lor”, conform exprimarii lui Marcus) sa ia cu asalt localitatea de 1 mai, in vremurile cand puhoiul de tineri dadea buzna pe litoralul romanesc “sa se drogheze sanatos nu ca azi, sa traga pe nara tot felul de prafuri, p…a in c…r, pe Titan”(acelasi inconfundabil Marcus)…
Pe tren, un individ pe nume Adi i-a contestat lui Marcus autoritatea strigandu-i ca ii conduce pe tineri intr-o directie gresita, ca nu asta inseamna libertate. Marcus tocmai bagase sub limba un timbru si simtind cum i se deschide o noua chakra i-a asmutit pe cativa prieteni apropiati impotriva “ereticului” si l-au azvarlit din tren. De atunci nimeni nu a mai avut curaj sa i se impotriveasca si, vorbindu-le celorlalti despre puterile lui supranaturale, a fost ales rege al Noii Vami.
Marcus mi-a spus apoi despre supusii sai, cum i-a impartit el “ca sa nu se manance intre ei ca niste caini”. Doua criterii stau la baza ierarhiei: droguri si muzica. La baza piramidei ierarhice sunt “etnobotanicii”-ascultatori de manele si muzica pop (soldatii care m-au escortat mai devreme de exemplu) care indeplinesc muncile “grele” ale comunitatii (apararea granitelor de dusmani imaginari). A doua treapta ierahica este formata din “sparti”(consumatori de marijuana)-indivizi care asculta hiphop, reggae si dubstep. Ei se bucura de privilegiul de a naviga pe Internet(sau “Marele Nimic” cum este numit aici). In varful ierarhiei troneaza “astralii”-consumatori de droguri psihedelice si muzica goa. Astralii controleaza resursele comunitatii si le directioneaza…aleatoriu celorlalti. Mancarea si banii vin de la oengeuri americane(astralii petrec foarte mult timp pe internet sa caute organizatii si sa le vorbeasca despre societatea lor “ideala” in care fiecare face ce vrea), iar drogurile vin pe barje, de la bulgari.
Marcus se opreste din povestit, s-a plictisit si oricum “trebuie afara sa iesim.”
S-au intalnit cu totii (un grup de aproximativ 40 de persoane, majoritatea sunt batrani, femei si barbati de 50-60 de ani imbracati in haine zdrentuite) pe plaja acoperita de un strat gros de gunoaie si au inceput sa consume droguri si sa se imbranceasca, sa tipe “ilknuuuuuur” si sa ii doboare la pamant pe cei neatenti care se prefaceau ca sunt reporteri si transmiteau in direct si in exclusivitate de la fata locului. La un moment dat, cativa dintre ei(pareau a fi “etnobotanici”) au inceput sa tipe “stuffstock” si, in batjocura, s-au apucat sa stranga in saci de plastic gunoaie si sa-i arunce apoi in mare. Deodata pierd controlul picioarelor si ma trezesc cu fata in nisip. Situatia devine periculoasa cand multimea se imparte in doua tabere si incep sa arunce cu sticle si pietre unii in altii. Era cazul sa o intind. L-am intalnit iar pe Marcus pe langa ruinele restaurantului “La papa la Soni”, ciolfaia de unul singur niste ciuperci mexicane sub o umbrela. L-am intrebat daca sunt dese astfel de manifestari in Noua Vama Veche. Marcus s-a scarpinat in cap si mi-a spus sovaitor: “Nimic sub soare nou. Sa fi facut altceva nu-mi amintesc in ultimii cincizeci de ani.”
Foto: http://desktop.freewallpaper4.me/
