Deocamdata toate bune, omul se lafaie relaxat, sexy si sigur pe el pe monitorul tau. Şi-i mai place si muzica aia ciudata, pe care credeai ca doar tu o asculti. A postat pe profilul lui fix piesa aia pe care o asculti tu pe repeat de doua zile. Ceva extraordinar, domnule, cum se leaga toate ! Daca te indoiai ca Dumnezeu exista, incepi sa te razgandesti. Citeşte în continuare

Cerul nu e doar albastru. Poate fi albastru plumburiu, sau albastru deschis sau albastru-verzui. Şi frunzele pot avea o mie de nuante de verde, dar poate esti mai superficial si n-ai chef sa combini culori pana o gasesti pe cea potrivita. Şi atunci iti trebuie asta: Citeşte în continuare

Mi se par ireale si ma emotioneaza teribil. Nu-mi explic de ce. Sunt doar plastic, carton si vant, aceste animale mari si usoare, care se plimba si danseaza stangace pe plajele din Olanda. Citeşte în continuare

Joi, 18 februarie, la ora 21.00, avem un nou concert din seria OneDay Live Mojo Sessions.  Trupa L’Orchestre de Roche face muzica electro-progressive si, cum si-a schimbat componenta de cateva ori, vine mereu cu idei si forte noi. Watch them create music live in Mojo, pe Gabroveni no.14! ;) Citeşte în continuare

Nu m-a atras fotografia glamour si fashion niciodata. Deloc-deloc. In nici un fel. Rece, goala, stupida. Mereu la fel. Nu-mi transmite nimic, nu-mi da si mie o emotie ceva. Decat, iata, daca e facuta de Jean-Francois Lepage. Tot rece, dar un rece care-mi zbarleste parul de pe ceafa. Citeşte în continuare

Tot auzisem de Discoballs de ceva vreme, dar am fost prima oara la un concert de-al lor abia acum cateva zile, in Expirat. Şi nu mai tin minte cum am plecat de acolo, ca aveam picioarele tremurande si mintea ametita. Acestea insemnand stari de bine pentru mine si complimente pentru trupa. Citeşte în continuare

Love 2 was launched last October and it’s simple, light and smooth. Just as love should be, but never is. Pardon me, ignore melancholic, cheesy mood, caused by too much Air. Maybe I should stop breathing. Citeşte în continuare

Cum va tot amenintam, am sarbatorit oficial lansarea Hypestreet in club Mojo, impreuna cu Mono Jacks si Baddies si One Day. Şi cu un public neasteptat de numeros si entuziast. Citeşte în continuare

In the park, of course. Parks are most amusing.

Citeşte în continuare

Intr-o lume ideala, atunci cand soferii te claxoneaza si te injura, tu nu le raspunzi la fel, pentru ca nu vrei sa te cobori la nivelul lor. ;) Citeşte în continuare

Susanna Majuri s-a nascut in Helsinki, Finlanda, in 1978 si e un fel de Bjork a fotografiei. (Mda, si zisesem ca ma las de comparatii din astea de prost gust.) Citeşte în continuare

Reteta ideala pentru “exactitude”: pui exact atata atitudine cata atitudine pui exact. Şi pe banda rulanta a fabricii curge un batalion intreg de soldatei de plumb, care cad aliniati frumos in cutii cu etichete de un roz spalacit identic. Citeşte în continuare

Andy Gregg. Turning old bikes into modern furniture since 1990. Citeşte în continuare

O sa aiba loc pe 20 ianuarie, ora 21.00, in club Mojo (Gabroveni nr.14). Baietii de la Byron vor deschide seria de concerte One Day Live Mojo Sessions de anul asta, dupa ce au incheiat la sfarsitul anului trecut turneul de promovare a noului album – “A Kind of Alchemy”. Citeşte în continuare

Elena Kalis e fascinata de fotografia subacvatica, asa ca nu e de mirare ca traieste in Bahamas de peste zece ani, desi s-a nascut in Rusia. Obsesia ei pentru apa, pe care o vede ca pe o alta dimensiune, s-a materializat in fotografii minunate. Iar modelul ei preferat e fetita ei, Sascha, care are 10 ani, ca si Alice. You do the math. Citeşte în continuare

Deseara Joia viitoare la 18.00, verisoara mea de-a doua, Pisica Patrata, si taica-su, Ciubi, lanseaza la subCarturesti primul album de street art romanesc. Citeşte în continuare

M-am gandit ca poate v-ati saturat de miniaturi, asa ca azi va servesc un artist gigantist. Sau cum e opusul de la miniaturist?

Sam3 vandalizeaza, spre bucuria mea, panouri publicitare. Le face sa aiba un rost. Le face frumoase. S-a nascut in Spania si momentan traieste si lucreaza in Madrid, dar picturile lui murale sunt raspandite prin toata Europa. Şi, spre deosebire de lucrarile lui Slinkachu, cele ale lui Sam nu sunt usor de trecut cu vederea.

Citeşte în continuare

Instalatiile artistului londonez Slinkachu nu pot sa nu te impresioneze, amuze, chiar induioseze. Asta daca nu cumva treci pe langa ele fara sa le observi. Ceea ce e foarte posibil. :)

Ştiti omuletii aia din jocurile Lego? Aia care conduc trenulete, masinute sau asteapta trenul in gara sau populeaza pietele de jucarie? Cu aia se joaca Slinkachu. Ii modifica si ii plaseaza in instalatii miniaturale prin orase. La shopping, la picnic, in excursie, prinsi in accidente si lupte de strada, murind sau visand.

One Day He’ll Notice Me

Accident

Citeşte în continuare

Ca tot vorbeam de diferente intre fotografiile astea de pe diverse site-uri, diferente care nu prea sunt de gasit. Şi e cumva normal, pentru ca acesti fotografi, amatori sau ne, frecventeaza aceleasi locuri, se invart in aceleasi cercuri, uneori au aceiasi profesori, asculta cam aceeasi muzica, deci sunt mari sanse sa le vina aceleasi idei.

Pana aici, nimic interesant. Oarecum dragut e ca i-a adunat cineva pe site-ul asta. Dar cu simpatie, banuiesc, si nu cu scopuri marsave, cum ar fi facut Pisica nemernica.

Katarina Soskic

Nick Kapros

Vinny Gillan

Jake-Dow Smith Citeşte în continuare

A fost numita un fel de Ryan McGinley sau de Nan Goldin, dar ea e, de fapt, un fel de Tracey Baran. Şi cine stie cum i s-ar mai fi zis daca nu murea prin 2008, la 33 ani. Dar inainte sa moara, ne-a aratat, intr-un jurnal vizual, cum a trait. Citeşte în continuare

Fete. Fete dragute. Fete dragute in chiloti. In pat. Sau pe scaun. Sau in padure. In rochite diafane sau in tricouri transparente. Le ghicesti sfarcurile, pentru ca nu poarta sutien niciodata. Citeşte în continuare

Timpul. Ce pierdem. Şi ce tinem minte. Asta e tot ce conteaza pentru Nazif Topçuoğlu. Mereu preocupat de transcendenta oamenilor si a lucrurilor, Nazif incearca sa reconstruiasca “imagini neclare si imperfecte ale unui trecut idealizat.” De aici pana la Proust si Thomas Mann nu mai e decat un pas.

The Red Apple

Topçuoğlu a studiat arhitectura si a inceput sa faca staged photography destul de tarziu in viata, dupa ce a lucrat mult in publicitate. Spune ca are nevoia asta de a controla totul, care i se trage probabil, de la studiile de arhitectura. De aceea, prefera sa insceneze accidente, in loc sa suprinda unele reale.

Sacrifice: The Story of Isaac Citeşte în continuare

Dar poate ca v-ati saturat, ca si mine, de targuri vintage. Şi atunci va recomand ceva foarte misto. Un targ de urban fashion cu creatii de designeri tineri si talentati. La galeria M17, pe strada Matasari, la numarul 17. Weekendul asta. Citeşte în continuare

Pe strada Dr. Staicovici nr. 26, la Ota. Acum cateva zile. A fost lume multa si vesela, vin fiert din partea casei, si din toate partile se auzea cineva felicitand pe cineva. :)

Dintre artistii expusi

Alexandru Ciubotariu, tatal Pisicii Patrate, gen. Citeşte în continuare

Nu se stiu foarte multe despre fotograful T. Enami (1859-1929), dar sunt foarte cunoscute stereoimaginile lui care ilustreaza perioada Meiji din Japonia.

Imaginile sunt foarte frumoase in sine, dar cei de la Pink Tentacle le-au dat un suflu cool. Plus ca nu mai ai nevoie de stereoscop ca sa le poti suprapune. Pentru stereoimaginile originale, click pe linkurile de dedesubt.

Luptatori de sumo

Negustor de ornamente buddhist Citeşte în continuare

Bine, acuma nu bag mana-n foc. Dar trebuia sa le pun cumva in titlu si pe Andra, si pe Europa. Care s-au sarbatorit aseara la Rooms Resto Club, unde Andra Clitan si-a prezentat colectia “Segmentari” si a lansat editia limitata de tricouri “Ai mei ascultau Europa Libera”.

Colectia creata de Andra pentru sezonul de primavara-vara 2010 are accente futuriste, iar materialele sunt foarte contrastante ca texturi.

Designerul Andra Clitan s-a alaturat campaniei „Europa Libera, aici!” si a creat editia limitata de tricouri cu mesaj, pentru ca este unul dintre cei 100.000 de romani care vor sa aduca acasa arhivele Europa Libera.

„M-am implicat inca de la inceput cu mare entuziasm in campania „Europa Libera, aici!”. Mi se pare o idee extraordinara, pentru ca si eu vreau sa am acces la ceea ce inseamna trecutul nostru. Prin lansarea acestor tricouri ne propunem sa le starnim curiozitatea tinerilor fata de Radio Europa Libera si sa ii mobilizam in aducerea istoriei acasa”, ne spune Andra Clitan. Citeşte în continuare

Hip-hip-hooray! Adica: hipsteri, bucurati-va! O idee simpatica a cuiva, si anume de a va scana fata impreuna cu obiectele gasite prin buzunare, va ofera posibilitatea de a va etala, inca o data, creativitatea si personalitatea unica. Citeşte în continuare

Make it “see through”.  :)

Citeşte în continuare