“Cand elevul e pregatit, maestrul apare”. Cand imi limpezesc auzul de vocile exterioare, cand ma inchid la toate zgomotele si  vorbesc doar cu mine, aud glasul meu puternic, autentic, real, imi vad sufletul deschizandu-se ca zambetul meu si stiu care sunt adevarurile mele: pot, exista, am. Citeşte în continuare

Luminile sunt stinse, doua voci sunt prezente in intuneric: Oana Pellea si Marius Manole – Tanti Roz si Oscar, vocile si fantomele care se risipesc in lumina.  Iti dai seama ca esti in spital, in mijlocul scenei se afla un pat, iar desenele vesele de pe pereti – baloanele si soarele desenat – sunt indicii ca este o camera de copil. Citeşte în continuare

“Orice lucru inteles poate fi mai lesne stapanit”. Pentru ca acea fiinta definita de atributul “om” sa evolueze, are nevoie sa se constientizeze. Citeşte în continuare

“Sa faci multe poze!” “Bineinteles ca o sa fac multe poze!” – imi place sa fac poze, pozele au fost prezente dintotdeauna. La inceput au fost cele facute de tata, le developa in camera obscura din baie, la fel si unchiul meu, ritualul , pelicula, imaginea de dupa, alb-negru, cartile alb-negru despre fotografie. Citeşte în continuare

“Desdemona habar n-avea ce se intampla. Nu-si vizualiza interiorul ca pe un vast cod digital. Acum stim ca purtam peste tot cu noi insine aceasta harta. Ne aduce pe chip aceleasi riduri si pete de batranete pe care le-au avut parintii nostri”. Citeşte în continuare

“Habemus Papam” este o comedie despre un cardinal care sufera un atac de panica atunci cand este ales papa, despre viata cardinalilor din consiliul Papei, despre relatia cu terapeutul adus in mijlocul lor sa-l trateze pe cel ales. Citeşte în continuare